Autorul descrie,
în paginile romanului,,Elevul Dima dintr-a șaptea” adolescența și stările
ei;este perioada de formare și acumulare
a vieții care schimbă, maturizează și pregătește un om cu adevărat pentru
viață. Elevul Dima este Grigore(Grig) Dima,fiu de diplomat, născut în
Anglia, cu două cetățenii: română și engleză. Primele două clase gimnaziale
le-a făcut la Londra, a treia la Geneva, a patra la București, a cincea și a
șasea la Paris. În clasa a șaptea, tatăl său l-a trimis la un liceu de stat la
Craiova unde a fost găzduit de Dona Bianca, împreună cu fiica acesteia , Lotte,
care la început, îi poartă ranchiună pentru faptul că Dima a deschis din
greșeală ușa de la camera ei și a surprins-o în cămașă de noapte...,,rămân
îngheţat în prag: o fată înaltă şi subţire, într-o cămăşuţă roz…se îmbracă
pesemne’’ şi alţi trei adolescenţi:Nicu,Gigi şi Magotu. Grigore Dima a
făcut școala în particular, iar la insistențele tatălui său a acceptat să
meargă în clasa a VII-a (clasa a XI-a actuală) și clasa a VIII-a (clasa a XII-a
actuală) la un liceu de stat ,,Mihai
Bravu” din Craiova alături de alți tineri de vârsta sa.
Actiunea are loc în perioada interbelică,romanul
desfășoară aventurile lui Grig Dima care, aflat la vârsta adolescenței simte
că libertatea e deplină, iar visele sunt trăite cu maximă intensitate.
Autorul pune
accent pe trăirile personajelor principale, pe introspecție și pe evoluție.
În al șaptelea capitol din roman,,Prima zi de
școală”,Dima își mărturisește dorul de cei de-acasă în dimineața mohorâtă
în care se simte singur,străin,părăsit—este sentimentul celui aflat într-un loc
străin.Nu îi este foame, este înconjurat de cei din casă:Magotu,Lotte,pe care o
privește surprins în uniforma de școală și care-l ignoră,întristându-l.Îi
enumeră pe ceilalți din casă:Zgâră,poreclă, pleacă la școala lui,Gigi împreună
cu Lotte.Dima este îndrumat de Magotu-poreclă-un nume de maimuță- care-l
introduce în lumea liceului.Cu atenție,Dima privește larma elevilor în prima zi
de școală:cei mici sunt neastâmpărați,iar cei mari sunt serioși,discută,unii
fumează pe ascuns.Privirea i se încrucișează cu ochii mari,luminoși ai unui
băiat retras,pe care-l ironizează Magotu,spunând că,,face pe poetul în
păpuriș”.Emoția pe care o simte,când intră în clasă este uitată din cauză
bucuriei cu care este întâmpinat Magotu de colegi.Dima este prezentat și asistă
la o scenă de tot hazul:banca rezervată de doi colegi este luată de
Magotu,undeva în spatele celorlalți și-i explică avantajele:se poate dormi,se
poate copia.Ascultă totul nedumerit,face cunoștință cu un coleg poreclit,,Păleață”-prăjină-care
vine cu o veste neplăcută:vor avea un nou profesor de
matematică-Popovici-exigent.Apoi este impresionat de un coleg foarte înalt,Basu,poreclit
așa din cauza vocii sale remarcată chiar de un mare cântăreț de operă.Amuzat
asistă la schimbul de replici dintre Magotu și Domisol nemulțumit că i s-a luat
locul.Venirea directorului este anunțată de Gălbează,care-l mută pe Dima în
banca întâi și-i trimite pe toți în amfiteatrul liceului.Totul este nou pentru
Dima care este bucuros să vorbească cu Șoimaru,,poetul”în franceză,moment
prielnic,plin de haz,pentru noii colegi:Magotu,Ploșniță,Gălbează și Corcoduș
să-i imite,,într-o franțuzească de baltă”.Află tot de la Magotu,care este
fericit că tatăl lui Dima este prieten cu directorul,poreclit,,Michiduță”,numele
profesorilor prezenți.Slujba religioasă nu este ascultată de cei prezenți,apoi
ascultă discursul teatral al profesorului de franceză,,Damigeană”și pleacă
împreună cu Mangotu...programul de cursuri nu se afișase.Se integrează în
liceul nou,urmărind prietenia,
încrederea, sârguința, împlinirea și speranța pe care și-o
dăruiau unul altuia,face cunoştinţă cu viaţa de elev şi intră foarte uşor în
ritm, devenind apropiat cu aproape toţi cei din clasă.
Impresionante și
amuzante sunt poreclele liceenilor și ale profesorilor,acestea joacă un rol ironic,inventate
din diverse motive,dar mai ales reliefând unele trăsături,spuse și din dorința
interioară de a se juca,era felul de a se simți
apropiați,de a face haz,de a nu uita copilăria,este libertatea
adolescentină de a trăi la intensitate maximă.
Titlul romanului
nu este unul ales la întâmplare, ci rezumă existența personajului principal în
jurul căruia se va concentra întreaga acțiune.
Cartea este
narată la persoana I, din punctul de vedere al lui Grig (Dima), sunt
prezentate trăirile lui Dima, presonaj-narator,surprinse cu naturalețe și
talent.
Romanul este
scris într-un stil naiv și copilăros, încărcat de subiectivitate,de
sinceritate,de aceea impresionează naturalețea povestirii, dinamica faptelor,
complexitatea personajelor. Narațiunea curge frumos, cuvintele
pătrund unul după altul în suflet și nu mai pleacă, autorul pictează cu
ajutorul cuvintelor imagini și sentimente ale adolescenței și stărilor ei,
iar dialogurile savuroase adesea colorate de argoul
şcolăresc sunt simpatice.
Mihail Drumeș:,, Când l-am cunoscut personal pe poetul Nichita Stănescu, acesta mi-a spus că a citit,, Elevul Dima … de… șapte ori.”
(Mihail Drumeş(pseudonim al lui Mihail Dumitrescu;26.XI.1901, Ohrida, Macedonia — 27.11.1982, Bucureşti), romancier şi dramaturg.)
Școala,
adolescența, experiențele erotice le întalnim și în romanele:,,Cișmigiu et
Comp.” de Grigore Bejenaru;romanul autobiografic al lui Ion Minulescu „Corigent
la limba română”;„Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade,iar
Mircea Cărtărescu reuşeşte să abordeze cu originalitate aceeaşi temă, a
adolescenţei pe care o analizează cu pasiune în ,,Travesti”.
