alt test pentru doritori (ideea mea de rezolvare)

 

Textul 1

              fragment:

,,Odaia lui Danut se invecina primejdios cu odaia fetitelor. Punctul de fruntarie era usa inchisa, cu cheia in broasca din partea cealalta.
Fața dinspre odaia fetitelor purta un cuier, in care atirnau palarii de pai, funde de matasa, un cerc tricolor, o retea cu mingi multicolore si doua paltonase pepita.
Fața dinspre odaia lui Danut era impodobita in partea de sus cu o panoplie de postav de biliard, alcatuita astfel: o pusca Eureka ― culcata pe tinta ei de carton alb cu cercuri rosii in jurul centrului albastru ― in tovarasia betisoarelor ispravite cu un tampon de guma lipicioasa; doua sabii de tinichea cu tecile pistruite de rugina si scofilcite de duelurile cu Olguta, incrucisate in X si o suieratoare prinsa cu un snur rosu, cu suier bîlbîit si gust acrisor.
Mai jos de panoplie, despartite de o sabie atirnata vertical ca o coloana vertebrala a razboiului, erau rastignite doua uniforme: una de amiral japonez, cu sapca si fara pantaloni, poreclita Kami-Mura; alta de amiral rus, botezata Potemkin.
Pe atunci era la moda razboiul ruso-japonez.
Olguta proteguia pe rusi, Danut pe japonezi. De aceea, decoratia ― o funda de la o jartiera de-a doamnei Deleanu ― cusuta nemuritor de Profira pe pieptul amiralului japonez,fusese smulsă cu

stofa cu tot si era pastrata prudent in buzunarul amiralului ramas decorat cu "steaua captuselii".

In schimb, chipiul amiralului rus subt pumnul lui Danut se destupase. Olguta lipise la loc arhipelagul de carton, cu guma arabica si cususe trainic fundul cu sfoara, impodobind totodata chipiul cu ciudate tesaturi de aur. Olguta isi avansase chipiul la gradul de pestamiral si inaugurase evenimentul destupind la rindul ei ― ceva mai calm si mai metodic decit Danut ― chipiul amiralului japonez.

Doamna Deleanu reconstruise chipiul, iar Danut il avansase generos la gradul de peste-peste-amiral: ,,ceea ce, spunea Olguta, e imposibil".
Iata si epilogul razboiului ruso-japonez in casa Deleanu:
― Acuma ce mai spui? Ai mincat bataie! o anuntase Danut pe Olguța,îmbrăcat în uniforma de amiral
japonez.
― Nu-i adevarat!
― Sa spuie papa.
― Da, Olguta! Ce sa-ti fac! Rusii au mincat bataie; iacata jurnalele.
― Rusii, nu eu.
― Da tu nu esti Potemkin? o sfidase Danut.
― Eu? Nici n-am fost, nici nu puteam sa fiu.
Razboiul ruso-japonez a avut loc in anii 1904―1905 si s-a sfirsit cu victoria japonezilor.
― Cum?
― Fetele nu fac armata. Eu is fată, sa spuie papa Si-n afara de asta, japonezii tai au avut noroc, da-s niste fricosi.
― Minti!
― Mint? Atunci de ce-s galbeni?
― Cum de ce? Fiindca-s galbeni; asa-s japonezii.
― Sa-ti spun eu: is galbeni de frica. Toti au galbenare! tipase Olguta pentru urechile intregii Japonii Si daca vrei sa te bati, sa te bati cu mine, nu cu rusii, incheiase Olguta cu fruntea sus.”

                                              (Ionel Teodoreanu,,La Medeleni”, vol.1 - ,,Hotarul nestatornic”)

 

  Textul 2:

,,Eu fac parte din tagma celor ce se joacă şi trebuie să mă confesez, apărîndu-mi poziţia de om neserios. Fac acelaşi lucru şi la serviciu, unde am bifat deja două amenzi usturătoare, o fac şi acasă, unde suport reproşuri legate de destinul şi cariera mea, iar dacă întîmplarea mă descoperă în faţa unui calculator străin, unde instalez sau şterg ceva, demonul cel neadormit nu mă lasă fără să execut două-trei mişcări ludice de mouse.

Sunt oameni care se joacă şi oameni care nu se joacă. Aşa cum sînt oameni religioşi şi atei. Ar fi necinstit din partea mea să spun că nejucătorii au ceva în minus... Deşi... Prima mea şefă era clar împotriva jocurilor... N-am simpatizat-o... Ultimul meu şef m-a ars cu două milioane... Poate că n-are umor... Dar am cunoscut şi nebuni jucători. Viaţa lor a devenit un poligon de încercare. Viaţa lor e în altă parte. Psihologii, sociologii şi moftologii au cîmp deschis.

De ce mă joc? Simplu? Îmi place, sînt liber, lumea jocului e lumea mea, lumea triumfurilor mele,

După părerea mea, oamenii sunt singurele fiinţe virtuale. Construcţiile intelectuale care îi conduc sunt virtuale. Existenţa lor, realitatea în care se complac sau pe care o domină sunt virtuale. Relaţiile, iubirile, urile – reveriile, obsesiile, credinţele – toate astea au o irealitate marcată. Jocul (pe calculator) se apropie cel mai mult de structura intimă a jucătorilor. Irealitatea este atât de profundă, încât oferă o satisfacţie comparabilă celor mai profunde plăceri.

Dacă nu-ţi place lumea în care eşti, şi asta se întâmplă cel mai des, ai trei căi de ieşire din neplăcere: violenţa, resemnarea şi reveria. E foarte ciudat, după ce am tras aceste concluzii pompoase, că marii jucători sunt bărbaţi. Sau poate că, tocmai aici, specialiştii de care tocmai am vorbit ar avea ceva de lucru. În general, dacă femeile joacă, ele aleg ceva simplu: Tetris, Solitaire, Mahjong. Constat că femeile joacă mai mult, ca să treacă timpul. Împătimiţii sunt bărbaţi. Ei îşi pierd zilele şi nopţile răspândind creieri pe pereţi, capturând şi masacrând oraşele duşmane, eviscerând monştri din care sar bale verzui. Dar, tot aşa, nu e o regulă. Am cunoscut o altă fată care făcuse o pasiune pentru un erou nebărbierit din Starcraft. Îl chema Raynor şi, pentru a-l ajuta să triumfe, fata ajunsese expertă în atacurile cu tancuri combinate cu cele de aviaţie. O detesta pe aleasa inimii lui virtuale. E drept, fata era o expertă în Flash şi Fireworks, o creatoare în lumea virtuală. E de înţeles că un strop de violenţă nu strică.

Acum, că scriu aceste rânduleţe, fac o pauză din Warcraft III, o pauză din TombRaiderşi o pauză din Undying. De fiecare dată când revin, îmi trebuie câteva secunde, pentru a reintra în atmosfera jocului. De parcă aş relua o frază întreruptă la jumătate dintr-o altă viaţă. Şi cred că ar trebui să aduc un omagiu creatorilor de jocuri.

Primul joc lung pe care l-am parcurs până la capăt a fost Myst, o bijuterie grafică, plină de inteligenţă, delicateţe şi umor negru. Întâmplător, am văzut filmuleţul celor de la Cyan care, pentru a obţine acest joc multipremiat, au petrecut doi ani inventând, bolborosind, desenând, filmând, ştergând şi luând-o de la capăt.

Aici ar trebui să pun punct. Nimic nu e în neregulă cu jocurile pe calculator.”

                                            (Florin Iaru,,Cum să dai în mintea copiilor”,Dilema,2003)

                           cerințe:

1.Care crezi că sunt beneficiile jocului pe calculator.(valorifică textul 2)

    După părerea mea,așa am învățat la orele de tehnologie,cred că beneficiile jocurilor pe calculator sunt:dezvoltarea anumitor regiuni ale creierului care țin de spiritul de observație,memorie,control muscular și percepție spațială, eliberarea stresului și stimularea unor abilități fizice.

Cred că jocurile pe calculator îmbunătățesc dexteritatea manuală, încurajează comunicarea între membrii echipelor, indiferent dacă se cunosc sau nu. Rapiditatea dobândită prin obișnuința cu jocul  este cel mai bun semn. Majoritatea jocurilor au opțiunea de a juca individual sau în echipă, care se formează din oameni cunoscuți sau cu ajutorul unei echipe formate din utilizatorii care sunt online în acel moment,pot fi persoane care vorbesc o altă limbă,necunoscute. Un alt aspect important este faptul că anumite jocuri încurajează formarea abilităților de lider, prin faptul că oferă recompense pentru deciziile bune luate.

  Majoritatea jocurilor pe calculator prezintă un univers creat special pentru jocul respectiv,așa cum explică Florin Iaru în articol,sunt oameni care ,,îşi pierd zilele şi nopțile răspândind creieri pe pereţi, capturând şi masacrând oraşele duşmane, eviscerând monştri din care sar bale verzui”sau o fată care făcuse o pasiune pentru un erou nebărbierit dintr-un joc,îl ajuta să triumfe și o detesta pe iubita acestuia;, fata ajunsese expertă în atacurile cu tancuri combinate cu cele de aviaţie.”

 Omul surprins de Florin Iaru face același lucru peste tot unde merge inclusiv la muncă, unde nu se poate abține să nu apese pe mouse. Pentru el, oamenii care nu iubesc jocurile îi sunt, într-un fel, inferiori, chiar dacă acesta nu semnifică decât schimbarea temporară și parțială a comportamentului. De fiecare dată când își schimbă viziunea asupra unor lucruri în viață, o face cu gândul absolut departe de realitate. Mintea îi este absentă în realitatea pe care noi toți o privim și o marcăm în acest moment. Până și sentimentele și trăirile le consideră ireale, ceea ce demonstrează că nu le-a simțit cu adevărat, decât atunci când s-a jucat pe calculator.Pentru el, calculatorul reprezintă o ,,scăpare” temporară din lumea pe care n-o iubește și n-o simte familiară și astfel treace într-o lume pe care o controlează sau nu, cu ajutorul unor butoane sau a unui mouse.

   Astfel, eu cred că jocurile contribuie la antrenarea anumitor abilități care ajută să fie atins obiectivul jocului.Aceste trăsături sunt: perseverența, determinarea, toleranța la frustrare, ambiții.Ele pot fi folosite  în viață pentru obiectivele propuse cu privire la ocupația zilnică sau pasiuni!

Este de înțeles atunci de ce e nevoie și de timp pentru jocurile pe calculator,înainte de a începe să înveți la un obiect,pentru a îndrepta o notă mică,pentru a demonstra că lecția este învățată și tema făcută!!!!!

 2.Asociază fragmentul din,,La Medeleni”cu un alt text literar sau citit ca lectură suplimentară,prezentând o asemănare și o deosebire între ele.

 

O asociere: romanul „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne ne convinge şi că în joacă rolurile se pot inversa. Dar pare a ne transmite totodată că atunci când copiii sunt cei care se amestecă în jocurile adulţilor, fără excepţie, iese o tragedie pentru ei,poate fi chiar fatal. Pentru adulţi, joc ar putea înseamna a face război, holocaust sau alte orori, iar pentru copii înseamnă suferinţă sau moarte, și totuşi…

Ca și copiii din,,La Medeleni”și în acest roman personajele sunt copii:personajul care domină cartea este un băieţel de nouă ani, Bruno; ajuns într-o casă nouă,elegantă,caldă,de la fereastra dormitorului său zărea grupuri de copii îmbrăcaţi cu ,,pijamale în dungi”,bine păziţi de soldaţii comandaţi de tatăl lui. Pleacă în explorare de-a lungul gardului de sârmă ghimpată și-l cunoaște pe  Shmuel, îmbrăcat cu pijamale în dungi ca toţi ceilalţi, avea nouă ani şi era născut în aceeaşi zi cu el.

În romanul,,La Medeleni”,Dănuț și cele două fete trăiesc într-o atmosferă caldă,în camere decorate cu obiecte de jucărie: funde,cerc,mingi,o pușcă săbii,șuierătoare,pentru că se jucau,,de-a războiul”.Dacă Bruno este îmbrăcat cu haine bune,Shmuel este cu haine în dungi,de prizonier;copiii din,,La Medeleni”au uniforme ce imită gradele militare-amiral și de peste-amiral(grad inventat în joc)

Jucându-se,cei doi copii au stabilit şi o aventură finală: Bruno trece dincolo de gard(chiar cu o zi înainte de a se reîntoarce în casa din Berlin).=ne amintim de schimbul copiilor din,,Prinț și cerșetor”??? Însă odată ce s-a deghizat şi a trecut dincolo,a devenit doar un alt băiat cu pijamale în dungi,a încetat a mai fi copilul comandantului, era pur şi simplu de nerecunoscut.

Cei doi frați care nu se înțelegeau,Dănuț și Olguța își închipuiau ca sunt ei în războiul ruso-japonez,aveau puști de jucărie și uniforme asemenea marilor luptători.Curiozitatea copilărească și imaginația îi transformă în mici actori.

În joaca lor totul este o glumă,un dialog plin de haz ,nu se știe cine este învins,cine este învingător.Tatăl stabilește pacea între cei doi copii;în celălalt roman tatăl care conducea lagărul de prizonieri își pierde copilul pentru totdeauna.

Când adulţii se amestecă în jocurile copiilor poate fi un lucru bun, doar dacă îşi însuşesc regulile jocului şi nu încearcă să le schimbe, adică doar când intră în joc de dragul… jocului.

  3.Ești pasionat de jocurile pe calculator?Redactează un email către un prieten.

    Pentru: ricardoavilla@yahoo.com

    De la :   ericsandou@yahoo.com

    Subiect: părerea mea despre jocurile pe calculator

                            Dragă prietene,

Am citit că,atunci când sunt alese corespunzător,jocurile pe calculator contribuie semnificativ la dezvoltarea inteligenţei emoţionale a unui copil şi la pregătirea lui pentru viaţă.

Și eu cred că,alese cu grijă, jocurile pe calculator pot dezvolta abilităţi esenţiale reuşitei în viaţă: creativitatea,gândirea critică.

De exemplu, un joc bazat pe reguli foarte precise, îmi permit înţelegerea profundă a structurii succesului, mă învaţă răbdarea şi îmi oferă motivaţia de a trece la următorul nivel.

E bine să ne asigurăm că alegem un joc ce solicită gândirea, creativitatea.

Sunt de acord cu ideea ta că există jocuri pe calculator care ne permit să explorăm cultura antică, diferite teritorii ale lumii, să descoperim arta de calitate.

Da, există jocuri care se ocupă de cultura generală a noastră. Şi ar trebui să ne bucurăm. Încă o dată, ni se confirmă că joacă este o pregătire pentru viață.

Nici eu,nici tu nu privim jocurile pe calculator ca pe o metodă  de izolare, pentru că noi așa ne-am împrietenit.

Foarte puţini părinţi acceptă să se joace pe calculator cu copiii lor,ar da un exemplu negativ şi se va crede că vor întreţine un comportament dependent.

Nu e chiar aşa.Noi am văzut că uneori e chiar bine că ai noștri sunt alături de noi şi că se joacă  împreună: alegem împreună un joc,negociem!!!şi-l găsim pe cel ideal;înțelegem toți că aceste jocuri

pot ascunde adevărate lecţii de viață.În aceste momente descoperim satisfacția succesului.

Părinții ne-au spus să păstrăm măsură,ei nu fac o dramă că suntem pasionați de ecrane,pentru că noi nu refuzăm alte propuneri distractive,avem un comportament,,frumos”acasă și la școală,respectăm programul de teme,facem basket și...avem note bune!!!

   Dragă prietene,scrie-mi și tu un mail(printre alte cerințe la ,,evaluare”este și scrierea unui mail--doar toți elevii au pe ce să scrie mail-ul!!!nu???) )despre prietenia noastră și spune-mi cât de mult,mult ți-a plăcut lectura,,Platanos.”

                                                                                        cu drag...pe curând.....

   send