,, Nu-i trecuse niciodată prin cap că un om mare ar putea
vorbi ca Profesorul şi nu mai ştia ce să creadă.
— Logică! spuse Profesorul, pe jumătate numai pentru
sine. Oare de ce nu se face logică la şcoală? Nu sunt decât trei posibilităţi.
Sora voastră sau minte, sau e nebună, sau spune adevărul. Ştiţi că nu minte şi
e evident că nu-i nebună. Deci, pentru moment şi până la proba contrarie,
trebuie să presupunem că spune adevărul.
Susan îl privi cu atenţie; era sigur, după expresia feţei
lui, că nu-şi bate joc de ei.
— Da' cum ar putea fi adevărat? întrebă Peter.
— De ce întrebi asta? îl întrebă Profesorul.
— Păi, în primul rând, începu Peter, de ce nu găsesc toţi
cei care intră în şifonier tărâmul ăsta? Vreau să zic că nu era nimic acolo
când ne-am uitat noi. Nici Lucy n-a pretins că este.
— Şi ce-are-a face? făcu Profesorul.
— Păi, dacă un lucru e adevărat, e adevărat tot timpul.
— Oare? se îndoi Profesorul, iar Peter nu ştiu ce să mai
spună.
— Da' n-a avut timp, spuse şi Susan, n-a avut timp să se
ducă nicăieri, chiar dac-ar exista acest loc. A venit după noi imediat după
ce-am ieşit din cameră. N-a durat decât un minut, iar ea ne-a spus c-a fost
plecată ore întregi.
— Tocmai asta face ca povestea ei să pară adevărată, le
spuse Profesorul. Dacă există cu adevărat în această casă o uşă care duce spre
altă lume (şi vreau să vă avertizez că asta-i o casă foarte ciudată, nici eu nu
ştiu prea multe despre ea), vreau să spun că dacă a ajuns în altă lume nu m-ar
mira să aflu că în lumea aceea timpul e altfel decât la noi; oricât de mult ai
sta acolo, nu durează nimic în timpul de-aici. Pe de altă parte, nu cred că sunt
prea multe fetiţe de vârsta ei care-ar putea inventa aşa ceva. Dacă s-ar fi
prefăcut, ar fi stat ascunsă mai mult înainte de a ieşi şi de-a vă spune toată
povestea.
— Adică vreţi să spuneţi că s-ar putea să existe alte
lumi? îl întrebă Peter. Aşa, oriunde, chiar şi după colţ, pur şi simplu?
— E foarte probabil, răspunse Profesorul, scoţându-şi
ochelarii şi începând să-i şteargă, în timp ce mormăia: Oare ce-i învaţă pe
copiii ăştia la şcoală?
— Atunci ce să facem? întrebă Susan căreia i se părea că
Profesorul se îndepărtează de subiect.
— Draga mea domnişoară, spuse acesta, ridicându-şi
privirea spre ei, există un plan pe care nu l-a propus încă nimeni şi care
merită încercat.
— Ce plan? întrebă Susan.
— Am putea să încercăm să ne vedem fiecare de treaba lui.
Şi cu asta conversaţia se încheie. Pentru Lucy începu o
viaţă cu mult mai bună. Peter avea grijă ca Edmund să nu se mai ia de ea, şi
nici ea, nici ei nu simţeau nevoia să vorbească despre şifonier. Devenise un
subiect de conversaţie periculos. Aşa că, pentru o vreme, se părea că
aventurile se încheiaseră. Dar nu pentru mult timp.
Casa asta a Profesorului — despre care nici el nu ştia
prea multe — era atât de ciudată şi de faimoasă, încât oameni din întreaga
Anglie veneau aici şi cereau voie s-o viziteze. Era genul de casă trecută în
ghiduri şi chiar şi în cărţile de istorie. Şi nu degeaba, fiindcă circulau tot
felul de poveşti în legătură cu ea, care de care mai ciudate, chiar mai ciudate
decât cea pe care o să v-o spun acum.”
(C.S.Lewis,Cronicile
din Narnia-,,Leul,Vrăjitoarea și Dulapul”)
,,C.S.Lewis a fost un scriitor britanic,cunoscut ca autor
al,,Cronicilor din Narnia”În operă,care este o serie de șapte romane fantasy
care descriu aventurile câtorva copii,ajunși pe un tărâm magic,sunt folosite
elemente din mitologia greacă și romană,precum și din poveștile cu zâne din
tradiția engleză și irlandeză.,,Leul,Vrăjitoarea și Dulapul”,cel mai popular
din această serie,a fost adaptat atât pentru teatru,cât și pentru
film.C.S.Lewis a predatla Magdalen College,Oxford timp de 30 de ani,iar mai
apoi a fost profesor de literatură medievală și renascentistă la Universitatea
Cambridge.”
(adaptare
după ortodhoxwiki.org/C.S.Lewis)
Crezi că prin discuții,Profesorul i-a ajutat pe copiii să
își stăpânească emoțiile?
Din fragmentul citit,da,cred că pentru o vreme, se părea
că discuțiile despre aventurile lui Lucy se încheiaseră,poate nu pentru mult
timp,pentru că vorbele Profesorului,sigur,nu-i convinseseră pe copii.Ceea ce se
întâmplase cu Lucy era pentru ei de neimaginat:Lucy intrase într-un dulap din
casa Profesorului și se pare că trecuse pentru o clipă în alt univers. Copiii
își expun emoţiile în fața Profesorului cu un motiv:ei se află chiar în casa
acestuia și cred că el le va descoperi enigma. Văzând că ei nu fac față situației,Profesorul
le arată că fata spusese adevărul. Copiii sunt nedumeriți de calmul Profesorului,de
mișcările lui,de glasul lui cald,spunându-le că ar fi posibil să existe alte
lumi,alte dimensiuni ale timpului.Curioși,copii ar dori să încerce dezlegarea
enigmei.Profesorul înțelege că nu e timpul,pentru a dezlega mistere pe care
nici el nu le cunoaște.Și astfel pentru toți dorința de a aventură este încheiată...poate
deocamdată.Profesorul a avut calmul,înțelepciunea să stăpânească emoțiile
copiilor într-un loc liniștit,cu mișcări calme,cu voce sigură,chiar și pentru
un timp.
Asociază fragmentul din,,Cronicile din Narnia”cu un alt
text studiat sau citit ca lectură suplimentară.
În scrierea lui Sadoveanu,,Dumbrava minunată”este un
personaj,Lizuca, o fată orfană, care doreşte să scape de tirania mamei sale
vitrege şi se refugiază într-o dumbravă. Aici, descoperă „împărăţia
minunată a dumbravei”, alături de căţelul ei Patrocle.Asemenea personajului
Lucy care trece în alt univers pentru o clipă,Lizuca descoperă,în timpul
nopții, o lume de basm ascunsă de ochii omului obișnuit, unde totul este frumos
şi plăcut, iar oamenii, departe de aceste locuri minunate, nu pot pătrunde şi
înţelege tainele universului dumbrăvii-este tărmul celălalt visat,închipuit din
basme.Aici Profesorul este înlocuit cu o Domniță care îi povestește Lizucăi că
dumbrava este o lumefermecată pe care oamenii obișnuiți nu o pot cunoaște
niciodată.
sau:,,Alice din țara minunilor” este o fetiță care urmărește
un Iepure alb și cade brusc pe un drum lung și intră într-o lume fantastică. Va
întâlni aici diverse animale speciale și o regină neobișnuită,apoi pe Omida, o
persoană foarte înțeleaptă ce îi oferă lui Alice o modalitate de a-și controla
creșterea și îi va dezvălui și cum să-și
schimbe dimensiunea, mâncând o ciupercă și astfel să se adapteze la lumea
aceea, după cum are nevoie. Pisica Cheshire,un fel de Profesor, o însoțește, reprezintă
timpul dintre vârsta adultă și copilărie, îi dezvăluie lui Alice cum regulile
jocului pot să se schimbe brusc, tocmai când le-a învățat și cum să se adapteze
mereu.Întâlnește un Pălărier,un lider al
timpului,pe Regina Inimilor,tiranul nebun care stăpânește peste Țara
Minunilor. Alice învață în celălalt univers ce înseamnă creșterea și
maturizarea într-un mod distractiv, fiecare personaj o învață câte ceva despre
viață și despre creșterea într-o lume periculoasă.
Redactează o scrisoare pentru Lucy sau Peter care să
cuprindă prezentarea unei emoții/unui sentiment din timpul călătoriei tale
imaginare în Narnia.(data........locul:ACASĂ)
data........................................
locul:camera mea...................
Dragă Lucy,
Am citit un fragment dintr-o carte în care apare numele
tău și aventura despre care au fost impresionați prietenii tăi,Peter,Susan.Am
ascultat dialogurile lor cu Profesorul.Erau în casa acestuia atât de ciudată şi
de faimoasă,vizitată de oameni din
întreaga Anglie. Mă întreb ce fel de casă era,dacă era trecută în ghiduri şi
chiar şi în cărţile de istorie și ce fel de povești circulau în legătură cu ea.Aș
fi vrut să aflu mai multe din conversațiile lor:cum ai ajuns în casa aceea,de
ce ai intrat în șifonier, ce lume ți s-a arătat,cum erau acolo
ființele,peisajul.Timpul a fost altfel,pentru că tu ai spus că ai stat ore
întregi,iar pentru ceilalți spun că ai lipsit un minut.Ai fost în altă lume cu
alte dimensiuni ca în filmele fantastice.Profesorul a înțeles aventura ta
în,,alte lumi”,prietenii tăi nu au înțeles,ba chiar le-a propus calm,, să ne
vedem fiecare de treaba lui.”Sigur nu vor vorbi un timp despre acel șifonier,socotindu-l
un subiect de conversaţie periculos.Eu însă mă gândesc la acea lume pe care tu
ai văzut-o și vreau să mi-o închipui: oare seamănă cu lumea noastră,ființele
sunt asemănătoare,cum se înțeleg,cum se măsoară timpul,cum e cerul lor...ce de
întrebări aș avea de pus!E adevărat că acel ținut se numește Narnia?de unde
vine numele lui?
Și-atunci mă decid: închid ochii și asemenea Micului
Prinț ajung și eu acolo unde ai fost tu.Văd câmpii,dealuri domoale,munți,un
râu vijelios,un castel înconjurat de animale ce vorbesc o limbă
ciudată,creaturi ca în legende:fauni,centauri,unicorni,minotauri,sirene,cai cu
aripi și alți,alți.Sunt curios de ce toți se pleacă în fața regelui-leu care se
așază la o masă de piatră albă,are alături un magician cu o pălărie mare și o
mantie de sub care ies tot felul de vietăți.Iată și piticii.Mă înspăimântă o
vrăjitoare urâtă ce plutește ca o pasăre și care deodată transformă deodată totul
în gheață,zăpadă,nimic nu se mai clintește.
O întrebare am:de ce nu sunt oameni?unde se ascund?
Mă ridic din pat și-mi spun că acela a fost un vis,aceasta
este realitatea și deschid cartea de română...am o temă despre prietenie.
p.s.Dragă
Lucy,scrie-mi totuși ce-ai văzut când ai intrat în șifonier?
aștept vești....te îmbrățișez cu prietenie,
Eric
