Pag. 69===În două articole semnate în 2002 în revista Secolul 21, Ștefan Augustin Doinaș afirma următoarele: „Întâlnirea cu Celălalt este proba de foc a existenței noastre.“

Celălalt este diferit de Sine,de interiorul său și, în același timp, opusul Sinelui, Celălalt ca parte componentă a conștiinței de sine,adică a interesului față de Sine. Celălalt reprezintă un alt eu. Conştiinţa interioară de sine se formează prin impresia că fiecare dintre noi este altul şi altfel decât celălalt. La început suntem copii,apoi adolescenți,apoi adulți și înțelegem treptat că alături de ceilalţi cu care ne aseamănăm, nu ne putem afirma decât prin diferenţiere în clasă, familie, comunitate etnică, religie. Aşadar, suntem permanent confruntaţi cu Celălalt şi obligaţi să ne recunoaştem pe noi înşine numai în măsura în care suntem altfel decât semenii noştri.

Cred că de o parte sunt Eu, de cealaltă parte Ceilalţi.

Dar eu,omul, sunt aruncat nu numai în lume, dar și în timp. Eu, cel din clipa aceasta, nu mai sunt acelaşi care am fost acum o zi, acum un an. După cum mâine voi fi altul decât sunt astăzi, şi implicit altfel. Alteritatea,adică fiinţa privită din punct de vedere diferit de ea însăşi, se afirmă ca o condiţie de existenţă nu numai în afara ființei mele, prin raportarea la ceilalţi, ci şi înlăuntrul meu, prin raportarea la mine însumi: propriile-mi ipostaze fac din mine o fiinţă multiplă. Fiecare om se confruntă cu semenul său, fiecare eu întâlneşte şi intră în relaţie cu un alt eu al său.. Conflict?. Fără îndoială  esenţial pentru lumea noastră, care devine un adevărat examen moral al omului. Îl putem ocoli? Nicidecum.  Întâlnirea cu Celălalt este proba de foc a existenţei noastre, este nevoia de a trăi împreună,este consimţământul liber. Înainte de a mă ciocni cu ceilalţi, înainte de a fi conştient de relaţia mea cu semenii mei, eu mă izbesc – zi de zi şi clipă de clipă – de lucrurile din jurul meu. Tot ceea ce mă înconjoară -de la natura înconjurătoare la obiectele pe care le ating, totul este alteritate=este existenţa, ființa mea privită diferit de ea însăşi.Acest asediu îmi este dat de la naștere,de la început şi va exista până la sfârşit. 

Faptul că lângă mine există un altul, diferit de mine prin ceva, trebuie să-mi inspire curaj şi să mă liniştească sau, dimpotrivă, trebuie să mă facă temător. Vorbim limbi diferite. Dar în oricare dintre ele, exprimăm aceleaşi idei şi aceleaşi sentimente care ne străbat fiinţa, ceea ce înseamnă că avem de fapt un fond comun, un fond identic,suntem ființe inteligente.... 

  ---este bine să nu uităm cât de mult suntem influenţaţi unii de alţii, astfel încât, cuvintele din Biblie, spuse de Iisus Hristos, sunt actuale:

                             ,, Iubiţi-vă pe voi înșivă, pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă,

                             faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.”