test despre pirați : ,,Toate pânzele sus” și ,,Barbă Neagră”

          Textul 1

,, Anton Lupan se frământa, dar privindu-l nimeni nu i-ar fi bănuit gândurile.

— Uite o cutie de chibrituri. Să nu te mai chinuieşti cu amnarul.

 — Mulţumesc, domnule, am şi eu la far, că-mi dă Comisiunea să aprind felinarele. Dar pentru lulea mai bun e amnarul.

— Te grăbeşti tare?

— Nu, că mai e până la apusul soarelui şi felinarele sunt şterse. Altminteri, baba mea nu-mi dă voie să plec până nu le frec bine.

— Spune-mi, întrebă Anton Lupan, luptându-se să-şi stăpânească bătăile inimii, nu cumva ştii ce-a fost cu corabia de colea?

— Ba ştiu, cum nu. Şi cu asta, şi cu cea de mai la vale, numai să nu mă-ntrebi anul. Astea sunt nelegiuirile lui Spânu.

 În ochii bătrânului se aprinse o scurtă lucire, ca la dihăniile care rătăcesc noaptea prin codri. Dar poate că iarăşi era doar o închipuire. După aceea, el se aşeză pe nisip, scapără din nou amnarul şi, pufăind din lulea, îşi dădu drumul la gură.

— Erau nişte tâlhari de apă, piraţi cum le spune. Se pripăşiseră de ani de zile prin părţile noastre şi nu putea să-i stârpească nimeni. Căpetenia lor era unu Axente, venit de prin marea grecească, da lumea îi spunea Spânu, fiindcă nu-i creştea păr pe faţă, nici mustăţi, nici barbă, ca la neoameni.

 Bătrânul scuipă cu dispreţ în nisipul umed, îşi mângâie barba cum şi-ar fi înfoiat coada păunul, apoi îşi continuă povestirea, în timp ce Anton Lupan se aşeza alături stăpânindu-şi cu greu bătăile inimii.

— Spân, spân, dar altfel om subţire, trăit în lume, cu ştiinţă de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu ştiu prin ce părţi umblase, dar iaca, pot să jur că ştia tot ce e limbă omenească în lume... Pe acea vreme nu era farul de astăzi, ci altul gata să se dărâme, iar de aprins, se aprindea numai când îşi aducea cineva aminte. Corăbiile, dacă ajungeau ziua, bine, dacă nu, trebuiau să aştepte departe, că altminteri le luau valurile şi le buşeau de nisip până ce le făceau fărâme. Ei, şi tâlharii, cu Spânu, pândeau seara la ţărm. Dacă vedeau vreo pânză în zare, aşteptau să se lase întunericul, aduceau un bou din stufăriş, îl priponeau la malul mării şi-i legau un fanar între coarne. Bietul dobitoc se zbătea toată noaptea aşa, legănând felinarul. Dacă vedea lumina jucând, ca pe valuri, căpitanul din larg ce-şi zicea: e vreo corabie la ancoră, ia să mă apropii de ea, să aflu o vorbă de la oameni. Şi se apropia, sărmanul, încrezător, numai că nimerea pe nisip şi de aici nu mai avea scăpare. Tâlharii se repezeau cu bărcile, săreau pe punte cu iataganele în mâini, pe unii îi spintecau, pe alţii îi aruncau în mare şi p-ormă prădau corabia de nu lăsau decât lemnul. Anton Lupan scrâşni printre dinţi:

 — Ticăloşii! Aşa crezi că s-a întâmplat şi cu corabia de colea? Oare n-o fi scăpat nici un om?

— N-aş crede, domnule. Spânu nu lăsa pe nimeni cu viaţă.

— Şi cum, întrebă Anton Lupan, nu s-a găsit nimeni să-i pedepsească?

— Cine să-i pedepsească, domnule? Şi cum să-i dovedeşti? Asta, Spânu, avea corabia lui, o ţinea în port, ca marinarul cinstit, făcea din când în când drumuri la Stambul, la Salonic şi aducea chiar marfă, încât nu-l puteai bănui... Şi pe urmă nici n-a mai stat mult aici. Cum s-a auzit de război, a ridicat pânzele şi s-a dus. Zice lumea că ar fi ajuns pe la turci, pe la greci şi face prăpăd prin mările lor, dar nu ştiu de-o fi adevărat,ori numai așa un zvon”....

                                                             (Radu Tudoran,,Toate pânzele sus”)

Textul 2

,, Cine este acest personaj învăluit în mit, cunoscut ca “regele piraţilor”? Barbă Neagră, pe numele său adevărat Edward Teach, a fost un faimos lup-de-mare care a activat în zona Indiilor de Vest şi a coastei estice a coloniilor americane. Puţine se ştiu despre el, de unde şi aura legendară care de multe ori depăşeşte fără probleme istoria. Este posibil să fi fost un corsar înainte să-şi croiască drum în Caraibe, pe insula New Providence, baza operaţională a căpitanului Benjamin Hornigold. Cei doi s-au implicat în numeroase activităţi piratereşti. Teach devine propriul stăpân în momentul în care reuşeşte să captureze nava comercială franceză La Concorde, pe care o redenumeşte Queen Anne’s Revenge şi o echipează cu 40 de tunuri. Porecla o primeşte, cum era de aşteptat, datorită înfăţisării sale înspăimântătoare. Barbă Neagră formează o alianţă cu mai mulţi piraţi, prădând portul Charleston din Carolina de Sud. După ce îngrozeşte mările o bună bucată de vreme, este în cele din urmă ucis într-o bătălie pe care o poartă cu guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood.

Descrierile mai târzii menţionează faptul că Teach îşi împletea barba în codiţe mici, uneori şi cu panglici colorate. O figură pe care imaginaţia n-o poate reprezenta decât ca o idee a furiei iadului…Teach se pare că a înţeles valoarea aparenţelor şi capacitatea lor de a produce cele mai groaznice frici. Piratul era înalt, cu umerii laţi. Purta cizme până la genunchi şi veşminte negre, precum şi o pălărie mare sau uneori o haină lungă de catifea strălucitoare. Era în permanenţă ticsit cu pistoale. În ciuda apariţiei extrem de fioroase însă, nu era un adept al torturii şi omorurilor.”

                                                                                                              (mitologyca.ro)

==menționează tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:

a,,.Dacă vedeau vreo pânză în zare, aşteptau să se lase întunericul, aduceau un bou din stufăriş, îl priponeau la malul mării şi-i legau un fanar între coarne. Bietul dobitoc se zbătea toată noaptea aşa, legănând felinarul. Dacă vedea lumina jucând, ca pe valuri, căpitanul din larg ce-şi zicea: e vreo corabie la ancoră, ia să mă apropii de ea, să aflu o vorbă de la oameni. Şi se apropia, sărmanul, încrezător, numai că nimerea pe nisip şi de aici nu mai avea scăpare. Tâlharii se repezeau cu bărcile, săreau pe punte cu iataganele în mâini, pe unii îi spintecau, pe alţii îi aruncau în mare şi p-ormă prădau corabia de nu lăsau decât lemnul.”

Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv ce-și exprimă compasiunea:,,bietul,sărmanul”;vocea textuală, povestește unui personaj prezent felul în care tâlharii ademeneau corăbiile cu marinari printr-un vicleșug și cum aceștia își găseau sfârșitul,iar corabia era jefuită. 

b.—,, Uite o cutie de chibrituri. Să nu te mai chinuieşti cu amnarul.

 — Mulţumesc, domnule, am şi eu la far, că-mi dă Comisiunea să aprind felinarele. Dar pentru lulea mai bun e amnarul.

— Te grăbeşti tare?

— Nu, că mai e până la apusul soarelui şi felinarele sunt şterse. Altminteri, baba mea nu-mi dă voie să plec până nu le frec bine. ”

Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje fără nume;dialogul este despre lumina unor felinare și două unelte de aprins.

Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația unui personaj este marcată prin semnul întrebării și este folosită adresarea directă:,,mulțumesc,domnule.”

==prezintă o legătură care s-ar putea stabili între cele două fragmente:

O legătură între cele două texte poate fi tema din ambele texte: aventurile piraților pe mare.Personajele sunt doi pirați:Spânu care ademenea corăbiile cu marinari printr-o lumină înșelătoare și apoi îi ucidea și prăda corabiile și Barbă Neagră,o legendă,pirat cu o înfățișare înspăimântătoare,care jefuia și captura corăbii la fel ca Spânu,dar spre deosebire de acesta, nu era un adept al torturii şi omorurilor.

==consideri că starea de iritare a lui Anton Lupan este justificată:,,Anton strânse pumnii și scrâșni printre dinți?”-valorifică textul dat

 Consider că starea de iritare este justificată,fiindcă este o reacție firească ascultând relatarea bătrânului despre faptele de cruzime ale lui Spânu,un pirat sângeros.Ascultă povestirea despre nelegiuirile unor,,tâlhari de apă”,conduși de acesta,care ademeneau marinarii din larg cu un felinar legănat de gâtul unui bou.Dornici de popas,marinarii ajunși pe uscat erau uciși,iar corăbiile erau jefuite,,de nu lăsau decât lemnul gol.”Anton Lupan este înfuriat de ceea ce aude că piratul nu lăsa pe nimeni în viață și că nu s-au putu dovedi crimele acestuia,iar urmele acestuia erau rămășițele unor corăbii de pe mal.Starea lui este redată prin verbele:,,se frământa, stăpânindu-şi cu greu bătăile inimii, scrâşni printre dinţi”sunt manifestări ale furiei împotriva faptelor nelegiuite ale unor oameni netrebnici.

==asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text literar,prezentând o asemănare și o deosebire între ele.

O asociere poate fi cu romanul,,Contele de Monte Cristo”de Alexandre Dumas.Personajul pirncipal,Edmond Dantes este închis,fără nicio vină, în Castelui If.După ce evadează,este salvat de o corabie a unor contrabandiști, oameni fără nume, fără patrie,care trăiesc din mijloace misterioase şi tăinuite.Este acceptat de echipajul acestora și,după multe curse pe mare, ajunge pe o insulă, cei de pe mal sunt atenționați printr-un felinar pus în locul pavilionului,pe catargul micului vas, care avea și două tunuri.După multe aventuri alături de acești oameni certați cu legea,într-o  luptă cu vameșii, sunt morți și răniți,Dantes este și el rănit.

La fel cu o lumină își semnala prezența și piratul Spânul de pe mal,numai că el,om sângeros,îi ucidea pe cei ajunși și-i prăda.

   În romanul,,Robinson Crusoe”de Daniel Defoe, personajul-narator,aflat pe o corabie,povestește cum a fost surprins aproape de coasta Africii de o corabie a piraţilor mauri,iar el împreună cu marinarii au luptat  printre salvele de tun,dar pirații fiind numeroși au abordat corabia,au urcat la bord și chiar dacă au fost respinși,,am fost nevoiţi să ne predăm... trei de ai noştri morţi şi opt răniţi.”Au fost capturați,iar el a ajuns rob și pus la muncă,dar a rămas în viață.

Pirații mauri luptă,ucid,pe cei rămași în viață îi păstrează ca robi; piratul Spânu este deosebit de sângeros,îi ucide pe toți marinarii,distruge și corăbiile.    

Fragment: ,,Când am ajuns lângă insulele Canare, sau, mai bine-zis, între acestea şi coasta Africii, am fost surprinşi în zori de ziuă de o corabie cu piraţi mauri din Sale, care ne urmăreau cu toate pânzele sus. Am întins şi noi toate pânzele, încereând să scăpăm de dânşii mărind viteza. Ne-au ajuns însă din urmă, aşa că ne-am pregătit de luptă. Aveam douăsprezece tunuri pe punte, iar ei optsprezece. Pe la ora trei după-amiază vasul de piraţi ne-a prins din urmă, dar, apropiindu-se din greşeală de bordul nostru, în loc să se apropie de pupa cum avea de gând, am putut pune în baterie opt tunuri, din care am tras o salvă, care l-a făcut să se depărteze, după ce mai întâi ne-a răspuns atât cu tunurile lui cât şi cu puştile celor vreo două sute de oameni ce-i avea pe bord. Ai noştri stăteau adăpostiţi, astfel că niciunul nu a fost atins. Piraţii se pregăteau să ne atace din nou şi noi să ne apărăm. Acostând de astă-dată în celălalt bord, vreo şaizeci de oameni s-au urcat pe puntea noastră şi au început îndată să taie pânzele şi manevrele. Am dat şi noi într-înşii, fiecare cu ce am apucat, cu flintele, cu suliţele, cu cutiile de pulbere sau cu ce aveam la îndemână, izgonindu-i de două ori de pe punte. Până la urmă însă am fost nevoiţi să ne predăm, vasul nostru nemaiputând manevra şi având trei de ai noştri morţi şi opt răniţi. Pe scurt, această tristă parte a povestirii mele s-a încheiat cu capturarea noastră. Astfel am ajuns rob în Sale, un port al maurilor. Soarta mi-a fost rmai bună decât mă aşteptasem. În loc să fiu dus cu ceilalţi departe, în ţara lor, la curtea împăratului, am rămas pe coastă, rob al căpitanului corăbiei care ne atacase, pentru că eram tânăr şi puteam munci.”(,,Robinson Crusoe”)

   !!!am citit și despre piratul Barbarossa,dar despre el altă dată.......

==Imaginează-ți că reconstitui în jurnalul tău o luptă cu pirații.Redactează un text narativ care să surprindă experiența trăită de tine.(secvență narativă,dialogată,explicativă) 

                 Dragul meu jurnal,

Astăzi nu voi scrie prea mult!așa simt!!!

Nu voi face această compunere!!!ce să-mi închipui?despre pirați răi sau despre cei buni(căpitanul Blood)sau să-mi închipui un joc,,de-a pirații”ca într-o reclamă de la tv..............

Mi-am adus aminte de un subiect(o compunere) mai de demult când li s-a cerut elevilor să-și imagineze că în școala lor a venit un scriitor,iar ei trebuia să scrie despre impresiile lor.

La tv. o doamnă profesoară a citit,,impresia”unui elev dintr-o școală de departe,de departe,de foarte departe de....... Un elev a scris că la el în școală, în clasa a 8a, sunt câțiva elevi,că n-a venit niciun scriitor,doar milțianul din satul vecin care le-a explicat cum să traverseze o stradă,o șosea.Copiii l-au ascultat și apoi unul a spus că ei traversează doar o pădure!!!!!!!!!!!!???????????

(de ce nu s-a spus și cum a fost notat pentru sinceritate??? i s-au numărat cuvintele,a avut o exprimare rafinată,simplă,a avut un scris lizibil???sau.....)