,,A trăit odată o fată săracă,fără mumă și fără tată.Fata
era frumoasă,cu părul de aur și fața mândră ca soarele.Pe unde pășea, pe- acolo
crștea iarba și înfloreau bujorii și trandafirii.Și tot ce rămânea în urma ei
era numai miros și flori cât vezi cu ochii.
A trecut cică pe
acolo împăratul și a văzut-o cu ulcioarele la fântână;cum a zărit-o,i-a căzut
fata la inimă,s-a îndreptat spre dânsa și i-a zis:
-Fetițo,știi că-mi ești dragă și vreau să-mi fii mireasă!
-Vai de mine și de mine,cum se poate una ca asta?Eu sunt
o fată săracă și sunt singură pe lume,numai cu mine și cu Dumnezeu!
-Chiar de-asta îmi place de tine și vreau să ne
cununăm;să se mire lumea și țara de frumusețea și bunătatea ta.
Nu după multă
vreme,sosi împăratul cu nuntașii să-și ia mireasa și,pe unde mergea,creșteau
bujori și trandafiri.Calea era lungă și se văzură deodată în neguri,de-ți
dădeai cu degetele-n ochi.Deodată,
s-aprinsă pe cer un Luceafăr și le lumină calea până la palatele de
cleștar ale împăratului.
După ce s-a
isprăvit nunta,a trimis-o împăratul să se plimbe cu bunică-sa și
verișoară-sa.Vizitiul le-a dus undeva,într-o pădure frumoasă,cu cerbi și
căprioare,cu licurici și păsări cântătoare.
Au intrat mai adânc în pădure,până ce s-au
ademenit după fragi și cuiburi de păsări,apoi bunică-sa a zis:
-Las-o și pe verișoara ta să încerce rochia de mireasă.Să
vedem cum o să-i stea!
-Se poate,verișoară,să nu-ți dau eu rochia mea de
mireasă?Poftim!
Și i-a dat
rochia.Atunci,bunica și verișoara au pus mâna pe ea,au legat-o și au aruncat-o
într-o groapă plină cu urzici.Țipa biata împărăteasă,dar ce folos,cine să-i vie
în ajutor?
Când se întoarse
vizitiul,împăratul văzu că,pe unde trecea trăsura cu verișoara nevestei,căci
ele semănau ca două floricele,iarba se pălea și trandafirii se ofileau.
-Măi,ce să fie asta?își zise împăratul.Nu este lucru
curat!”
(basmul,Fiica florilor)
Basmul este o specie literară epică, de mare întindere,
în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele fantastice, în care
personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu
triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice: împăraţi,
Feţi-frumoşi, zâne,zmei- stă sub semnul supranaturalului. La acțiune participă
personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta binele și răul, iar în final acesta este învins.
Basmul are formule
specifice, de început, de mijloc şi de final. Titlul este numele personajului
principal.
Fragmentul aparţine unui basm, pentru că are câteva din
trăsăturile acestuia.
În primul rând este un text epic cu acţiune, personaje, narator.
În ceea ce
priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului sunt prezente expoziţiunea şi
intriga. Actiunea se desfașoară lineară, succesiunea secvențelor narative este
redată prin înlănțuire.Este prezentată ,,o fată săracă”,dar frumoasă,,cu părul
de aur și fața mândră ca soarele”,descrierea este ireală,a unei zâne.Culorile
aurii sunt simboluri solare și
întruchipează perfecțiunea,fericirea,lumina.
Pașii fetei însemnau locurile cu flori ale
iubirii,norocului,ca-ntr-un paradis-grădină,loc al armoniei, care arătau o anumită puritate specifică parfumului
vârstei inocente.La fântână,loc al tinereții veșnice,al cunoașterii,este
văzută de un împărat care o îndrăgește și o vrea mireasă pentru bunătatea și
frumusețea ei,deși, cu sinceritate,fata povestește despre starea ei.În urma cortegiul
nuntașilor pașii fetei-mirese presară flori ,dar sunt învăluiți de misterul
întunericului,înlăturat de Luceafăr,mesagerul solar al speranței.Plimbarea în
pădure plină de lumină alături de două ființe apropiate:bunică și verișoară,este
ca un drum al sacrificiului,al încercărilor: prilejuiește schimbarea
identității celor două fete,generoasă,fata-mireasă îi dă verișoarei rochia de
mireasă.Este aruncată într-o groapă cu urzici,iar în fața împăratului apare o
falsă mireasă,în urma căreia totul se ofilește.
În al doilea
rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are
caracteristici supranaturale. Personajele care populează această lume sunt şi ele
specifice basmului: împăratul,fata-zână. Personajele care reprezintă forțele răului
sunt false: bunica,verișoara. Zâna florilor este exemplu de frumusețe,înzestrată
cu darul de a aduce dragostea și armonia prin flori, cu modestie trăiește
sentimentul simplu de a fi fericită,este caracterizată direct de către
narator: trăieşte într-o aparentă fericire în Paradis,încrezătoare în
ființe,ajunge într-un adevărat mormânt cu urzici,plante cu puterevindecătoare.Personajele
nu au nume,sunt simboluri ale binelui sau răului, ale frumosului sau urâtului.
Respectând caracteristicile basmului, basmul are o formulă
introductiva:"A fost odată..." care exprimă un timp imaginar. Spațiul
acțiunii este el real –o grădină-paradis.
Narațiunea se împletește cu descrierea și dialogul. Naratorul
povestește la persoana a IIIa,iar dialogul are o dublă funcție: susține
evoluția acțiunii și caracterizarea personajelor.
Limbajul folosit este simplu, popular caracteristic
comunicării orale.
În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi
formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui
basm.
