,,E cald. Gradina-n jurul meu
Se-ntinde lenesa la soare.
Frunzisul prafuit si greu
Isi culca umbra calatoare
Pe-al ierburilor camp plapand.
Razand cu capul dat pe spate,
Un mac isi scutura pe rand
Petalele insangerate.
In salcii, vrabiile tac.
Doar cucul cel batran arunca,
Ne-ndemanatic si buimac,
Chemarea-i scurta peste lunca.
Si din trifoiul adormit,
Cu flori usoare si rotunde,
Acelasi dulce tarait
De greieri tineri ii răspunde.
Pe-un fir subțire,auriu,
Se leagănă sub o sulfină
Un mic păianjen străveziu-
O picătură de lumină.
și,dibuind,un gândăcel
cu poleitele antene,
coboară de pe-un mușețel
la umbră,între buruiene...
(Otilia
Cazimir,Vară)
Pastelul este opera lirică
în care autorul își exprimă sentimentele în mod direct, descriind un tablou din
natură, cu ajutorul a numeroase imagini artistice și figuri de stil. Din punct
de vedere compozițional poezia ,,Vară” este alcătuită din trei strofe octavă(opt
versuri).
De-a lungul întregului text se poate observa că între
elementele aparținând naturii cosmice:soarele și elementele naturii terestre dintr-o
grădină în ,,vară”apare o legătura permanentă, deoarece elementele cosmice
determină transformări în cadrul elementelor terestre.
Textul fiind un pastel modul de expunere predominant este
descrierea.
Pastelul ,,Vară"
se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă eului liric,celui
ce privește, trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la extaz.
În primul
rând, principalul mod de expunere este descrierea,iar textul este
liric,exprimând emoțiile eului liric direct. Poezia prezintă, prin
intermediul imaginilor vizuale, spațiul exterior-grădina- surprins în momentul unei
zile de vară călduroase; senzația trăită este exprimată prin
propoziția,,E cald.” Încă din primele versuri, privirea cuprinde
grădina,văzând-o ca pe o ființă,,leneșă”,adormită de soarele verii ce-a
pulverizat din înalturi pulberea uitării peste verdele vieții naturii.Umbra ca
o moarte,adusă de nemișcare se-ntinde și peste ierburile câmpului.În atmosfera
tristă ,,un mac”,simbol al odihnei, aduce speranţa că amorțeala va putea fi
depăşită printr-o tresărire,un sacrificiu,,își scutură petale însângerate”.În
sălciile triste și melancolice doar cucul și el tulburat de tăcerea vrăbiilor își
cântă singurătatea.Căutatea unei mișcări ajunge la florile grădinii:din trifoiul somnoros greierii răspund cu sunete muzicale ușoare,încântătoare.În ultima strofă
cuvintele sunt alese cu delicatețe,iar imaginea din grădină este privită
printr-o lupă uriașă:sub mirosul sulfinei, păianjenul ,,o picătură de
lumină”(metaforă)își țese viața și destinul dansând parcă miraculos,,pe-un fir”,iar
,,un gândăcel”își caută umbra între buruiene,coborând de-pe-un ,,mușețel”o mică
floare a soarelui.
În al doilea
rând, eul liric contemplativ urmărește cu delicatețe mișcările ușoare dintr-o grădină
în căldura verii,creând imagini vizual-auditive. Astfel,în prima strofă imaginea vizuală a grădinii copleşite
de toropeală este descrisă prin personificări,,se-ntinde leneșă”,,trifoiul
adormit”,doar macul râde însuflețind atmosfera. Epitetele transmit un sentiment
de amorțire în faţa căldurii de care se feresc plantele:,,frunzișul
prăfuit,greu”,,trifoiul adormit”.Finețea descrierii este exprimată prin epitete
personificatoare:,,câmp plăpând”,,cucul ne-ndemânatic și buimac”,dar și prin
epitete ale fineţei, gingăşiei, graţiei:,,flori ușoare”dulce țârâit”,,fir
subțire”. Peisajul grădinii este încărcat de mister,susținut de epitete
cromatice:macul cu,,petale însângerate”este pasiune,bucurie; epitetele „auriu,străveziu,poleitele”
sugerează frumuseţea şi strălucirea raiului pământesc care îl încântă privirea
eului liric. Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care
este organizat în versuri cu măsură egală de 8 –9 silabe,cu rimă împerecheată
şi ritm trohaic.
În concluzie,
pastelul „Vară” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric,
autorea prezintă folosind un limbaj expresiv imaginea grădinii într-o zi caldă de vară.
