,,Cum şedea astfel, Eva rămăsese cu ochii la unul din
vagonetele care coborau, cu un contur deosebit de al celorlalte. Curând îşi
dădu seama că deasupra lemnelor şedea un om ceea ce i se părea ciudat şi de
necrezut. Şi totuşi era un om viu, de pe pământ, deşi ai fi spus că vine din
cer. Când ajunse aproape de marginea terasei, inexplicabilul personaj, agăţat
cu o mână de lanţuri, se aplecă, gata să cadă.
-Hei, fetiţo, Maiorul e acasă?
Eva era atât de uimită, încât nu putu scoate o
vorbă. Făcu numai un semn afirmativ cu capul. El îşi dădu drumul de pe lemne şi
rămase agăţat în mâini de cadrul vagonetului.„O să şi rupă picioarele!” gândi
Eva.Puţin mai departe, omul zbura prin aer; înălţimea nu atingea trei metri,
dar ei i se părea mortală. O clipă închise ochii fără voie. În clipa următoare,
îl văzu pe străin apropiindu-se teafăr.
- Tu eşti de sus? o întrebă fără
ocoluri.
- Dar tu, de unde eşti?
El se aşeză pe piatră, alături.
- Cine te- a învăţat să răspunzi aşa?
- Mă priveşte! Dacă ai treabă cu domnul Maior, îl găseşti
sus. Dar are musafiri şi supărări, aşa că
n-ai picat bine”....
( Radu Tudoran,Fiul risipitor)
Genul epic reprezintă totalitatea operele
literare scrise în proză sau în versuri, în care ideile și sentimentele autorului
sunt transmise indirect, prin intermediul naratorului,
acțiunii și al personajelor, utilizând ca mod de expunere
dominant narațiunea.
Fragmentul din
romanul,,Fiul risipitor”este epic.Titlul este împrumutat din învățăturile spuse
de Iisus,este omul risipitor asemenea celui din parabolă, ce-și
risipește sentimentele și viața, dar orice călătorie se termină prin a se
întoarce la ființa iubită care-l așteaptă precum tatăl biblic.
În primul rând
are acțiune:Eva poartă un nume
biblic,înseamnă,,viață”,este un personaj ce se relaxează,privind
,,vagonetele”cu lemne ce coborau .Privirea îi este atrasă de un om așezat
deasupra lemnelor,i se părea că,,vine din cer”.Îl urmărește cu atenție ca pe un
acrobat care sare de la un o înălțime,,mortală”.De frică,cu ochii închiși,abia
îl vede pe străin,,teafăr”lângă ea,și între cei doi este un dialog:străinul fiind surprins
de îndrăzneala cuvintelor Evei.
În al doilea
rând textul este epic, deoarece are personaje :Eva este o fată care se
odihnește și pentru prima oară vede un om ce pare că se joacă cu propria
viață,sărind de la o înălțime amețitoare în fața ei.Străinul nu are un
nume,este,,un om”,coboară cu vagonetul de lemne de undeva de sus,are curaj să
înfrunte înălțimea,sărind curajos.Se poartă politicos cu fata din fața
lui,uimit de cuvintele ei rostite cu aplomb.Personajele sunt caracterizate
indirect prin comportament și limbaj.
În al treilea
rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului, care
povesteşte la persoana a3 a.
Naraţiunea este folosită pentru a prezenta
acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor și evidențiază felul în care se cunosc cele două
personaje,dar naratorul redă și cuvintele de teamă din gândurile Evei.
În concluzie, fragmentul
este un text epic, în care autorul comunică indirect, prin intermediul unei narațiuni
și dialog o întâmplare la care iau parte două personaje.
Parabola
FIULUI RISIPITOR: ,, să
ierți din tot sufletul, să ierți necondiționat”--
"Un om avea doi feciori si a zis cel mai tanar din
ei tatalui sau: Tată, da-mi partea ce mi se cuvine din avutie. Si tatal le-a
impartit avutia".
Si nu dupa multe
zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si
acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. Si dupa ce a cheltuit totul,
s-a facut foamete mare in tara aceea si el a inceput sa duca lipsa. Si,
ducandu-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a
trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. Si dorea sa-si sature pantecele din
roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea".
Dar, venindu-si
in sine, a zis: "Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati cu paine, iar
eu pier aici de foame! Sculandu-ma ma voi duce la tatal meu si-i voi spune:
Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul
tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai".
Si, sculandu-se,
a venit la tatal sau. Si, inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a
facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
Si i-a zis fiul: Tata, am gresit si nu mai sunt vrednic
sa ma numesc fiul tau. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina
lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in
picioarele lui; si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand,
sa ne veselim, caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a
aflat. Si au inceput sa se veseleasca".
Iar Fiul cel mare
era la țarină. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si
jocuri. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat: ce inseamna
acestea? Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit, si tatal tau a junghiat vitelul
cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
Și el s-a mâniat si nu voia sa intre; dar tatal lui,
iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui său: De atatia ani iti slujesc si niciodata n-am
călcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu
prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mâncat averea , ai
junghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
Tatal insa i-a zis:-- Fiule, tu totdeauna esti cu mine si
toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci
fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."
