pastelul,,Farniente”de Șt.O.Iosif

,, Pe luncă sună coasa; jos, pe vale,
Copii fac larmă, râd, se iau la trântă:
Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă...
Ce dulce-i glasul ciripirii sale!

Din popuşoi un iepur sare-n cale:
Seninul zilei oare nu-l încîntă?
Un foşnet lin de frunze-l înspăimîntă
Şi fuge — parcă cerul se prăvale!..

Albine fierb; lăcuste, greieri saltă;
Ţânţari se bat; fug fluturi albi departe...
Bondarul singur zice ca din carte..

Eu însă zac pierdut în iarba-naltă,
Privind, cu ochii beţi de poezie,
A cerului albastră-mpărăţie!”

Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care se prezintă în culori armonioase un anotimp, un colț de natură, un moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare,realizat prin îmbinarea planurilor uman-terestru şi universal-cosmic. Poetul (eul liric) îşi exprimă în mod direct stările, emoţiile, sentimentele trăite în faţa peisajului zugrăvit. Ca mijloace artistice, pastelul îmbină imaginile vizuale cu imaginile auditive, motorii, cromatice, olfactive,un rol important avându-l procedeele artistice, figurile de stil şi coloristica elementelor ce compun tabloul respectiv.  Modul de expunere folosit este descrierea, iar discursul poetic poartă amprenta sentimentelor autorului. Această poezie este un sonet,poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din paisprezece versuri, grupate de obicei în două catrene și două terține.

    Titlul poeziei este un cuvânt italian,neologism:a face nimic,a trândăvi,a se bucura de viața din jur, denumind atitudinea de a se pierde în lene sau în contemplaţie, stări socotite plăcute,sugerând momentele de cufundare pentru bucuria şi liniştea de “a fi”.  

Aici imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă într-o viziune artistică specifică eului liric, a cărui interpretare implică reflectarea sensibilă a lumii înconjurătoare prin funcţia expresivă şi estetică a cuvântului, sunetelor şi culorilor.

    În primul rând, poezia este un pastel, deoarece prezintă imaginea naturii surprinsă  de fenomenele spectaculoase ale verii. Cadrul natural se configurează  din termini aparținând planului terestru.Poetul aude simfonia verii:sunetul coasei ascuțit,cristalin și prelung,apoi privirea aleargă ,,pe vale”unde  sunetele copiilor în joacă fac,, larmă” și râsete,apoi cântecul,,dulce” al unei păsări colorate,,florinte”.Se întreabă glumind,de ce în,, seninul zilei” iepurele fricos și timid  fuge ca de o mare primejdie.Este înconjurat de agitația gâzelor pe care le observă ca pe o scenă:albinele,lăcustele,greierii freamătă,țânțarii,fluturii aleargă spre nicăieri.

În final,poetul, odihnindu-se în ,,iarba-naltă”loc ce sugerează dăinuirea, amintirea vie, mărturisește că se simte copleșit de spectacolul naturii, albastrul cerului se reflectă în ochii însetați de poezia naturii cu setea de cunoaştere, nevoia de odihnă şi relaxare.

     În al doilea rând, poezia este  un pastel, deoarece descrierea de tip tablou este subiectivizată de prezența  figurilor de stil și a imaginilor artistice care oglindesc viziunea autorului asupra peisajului. Varietatea figurilor de stil accentuează intensitatea trăirilor eului liric impresionat de spectacolul naturii paradisiace:; epitetele: ,,vesel,dulce,lin,albi,înaltă,albastră”; metafore: ,,a cerului împărăție”. Imaginile artistice vizuale:,,iepurele sare,fug fluturii”; auditive :,,sună coasa,copii râd,cântă,ciripirii,foșnet lin”. Expresivitatea poeziei este susţinută de verbele aflate la timpul prezent, care profilează permanentizarea aspectului dinamic al ansamblului peisagistic.

În poezie  se manifestă ambele tipuri de lirism: lirismul subiectiv se defineşte prin verbele şi pronumele la persoana I, care susţin prezenţa eului liric în discursul poetic: „eu”, zac”.Detaşarea contemplativă a poetului se distinge prin descrierea peisajului, ilustrând lirismul obiectiv prin verbe şi pronume la persoana a III-a: „se ridică”, „sună,fac,se iau la trântă,cântă,sare,fuge”.

Versurile de 11 silabe, ritmul trohaic şi rima îmbrățișată creează un tablou pictural, un adevărat spectacol al naturii, care provoacă eului liric trăiri profunde de încântare,relaxare duse până la extaz.

    În concluzie, prin specificul descrierii folosite în acest text liric, acest sonet este un pastel.