Admir un pescăruș care-și deschide aripile colorate în
albastru și plutește sus, tot mai sus, în lumina necuprinsă. Din vârful cerului
coboară apoi în cercuri mari în zbor lent, desenând petale de trandafir
albastre pe cerul ca o sticlă .Albi ca ivoriul, stolurile de pescăruși poposesc
pe lac, aducând adieri ... de briză marină.
După-amiază târzie de iunie.. Albastrul devine cenușiu
intens și ploaia pornește în ropote. Ploaie de vară, nervoasă, răbufnită...
apoi apele cerului pleacă, așa cum au venit.Pe neașteptate. Norii se împrăștie
în mare grabă, iar soarele mai apare pentru câteva minute, înainte de a
asfinți. Văzduhul e încă plin de apă. Stropi fini încarcă aerul străbătut de
lumina soarelui în asfințit. Tresar: dacă e soare și încă aerul e plin de
picături de apă, trebuie să fie și curcubeu! Cu un capăt pe apa lacului și cu
celălalt sprijinit undeva între copacii din depărtare, curcubeul așteaptă
liniștit ca lumea să se dezmeticească și să priceapă. Nu e unul. Sunt mai
multe. La prima vedere, două curcubee magnifice, uriașe, formând arcuri
perfecte. Pretutindeni, curcubeul are aceleași semnificații: pace, înțelegere,
noroc, legătura între zei și oameni.Am citit că, după ce ploaia se liniștește
și soarele împrăștie norii, curcubeul nu poate fi decât un semn de împăcare și
bucurie sau chiar de speranță și salvare. Așa cum,probabil, s-a întâmplat după
ce potopul din vremea lui Noe a încetat, iar Dumnezeu a trimis pe cer un
curcubeu ca semn de împăcare și promisiune.
Chiar așa curcubeul este brâul Cosânzenei sau al
Fecioarei Maria sau divinitatea a luat curcubeul ca vasul cu vopsele folosit, pentru
a colora penajul păsărilor?Privindu-l mă întreb: cuvântul ,,curcubeu" de
unde o fi venind? Nimeni nu știe cu precizie.Bunica îmi spunea că minunea
desfacerii luminii celei albe și limpezi în șapte culori a fost considerată întotdeauna
semn de noroc și prosperitate și mă îndemna să-mi pun o dorință care sigur se
va îndeplini.O priveam și-mi puneam dorința...
Și de
atunci de fiecare dată când văd un curcubeu îmi pun câte o dorință....și-mi
amintesc de bunica și zâmbetul ei...
