Nu știu cum va fi subiectul,poate doamna
profesoară va deschide cartea de română și va extrage o întrebare de la
sfârșitul comediei studiată sau o poezie din manual.Fac un sondaj la masa de
seară,în familie: ceva din genul liric,zice mama;fratele meu-liceeanul-cobește:nu
din manual;tata,indiferent, îmi spune că va fi o poveste.Mă uit cu speranță la
bunica,ea îmi spune mereu adevărul: va fi bine,pentru că am învățat,va fi ceva
asemănător ca la simulare.
A doua zi dimineața,la intrarea sa în
clasă,doamna a privit uimită un buchet de flori albe ce era pe
catedră,ne-a mulțumit,plecând ochii și ne-a pus pe bancă câte o foaie scrisă cu
stiloul.Ne-am privit uimiți,iar eu am înțeles că pe foaia aceea nu era numai
subiectul tezei,era un cadou de rămas bun,pentru că în josul paginii erau
câteva versuri.Am citit fiecare rând și apoi am ridicat privirea care s-a oprit
pe un trandafir alb și-am prins curaj.Așa era cum îmi spusese bunica...
Scriu despre un
basm pe care l-am citit în clasele primare,apoi îmi amintesc despre o
întâmplare amuzantă și o povestesc într-o compunere,în timp ce scriu
zâmbesc,iar doamna îmi spune să fiu serios.Colegul din spate mă
întreabă,șoptit,de ce râd,iar eu îi răspund printre dinți că scriu despre
întâmplarea cu pantalonii căzuți din timpul meciului de fotbal.
Și eu și el
predăm lucrările și ieșim pe hol hohotind...
Acasă citesc
versurile scrise de DOAMNA de română...splendid cadou:
Pentru fiecare spin pe care-l vei întâlni
vin să-ţi dau un trandafir!
Pentru fiecare rană a sufletului
Pentru fiecare rană a sufletului
vin să-ți dau un trandafir!
Pentru fiecare clipă de visare
înclină-te,înalţă-te pe o aripă de rândunică!
înclină-te,înalţă-te pe o aripă de rândunică!
Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Îți dăruiesc speranţa și urarea mea:
Îți dăruiesc speranţa și urarea mea:
Să
ai o viață ca un trandafir alb!!!!!
(și totuși de ce n-am primit un subiect din
manual?????)
