Vara, pădurea e mai bucuroasă să-şi împartă umbra şi parfumurile,
decât secretele locuitorilor ei. Parcă dinadins, respectându-le intimitatea,
trage cortine de frunze peste arbori şi tufişuri şi pune paravane de ierburi
înalte prin poieni. Pădurea pare mai tăcută vara, în comparaţie cu
explozia de cântece din primăvară. Vara, concertele se ţin dimineaţa,
devreme, prea e cald mai târziu, acum, păsările nu au grijă numai de puii
lor, ci iau sub ,,aripa" lor şi pădurea... de fier...de aramă.Merg fără
nicio țintă și nu mai ştiu dacă sunt sus sau jos, dacă nu cumva am trecut către
tărâmul de dincolo. Înaintez încet, prin poarta de ceaţă, către o lume aflată
deasupra lumii. De mult am părăsit melancolia şi tristeţea câmpiei și le-am preschimbat
aici într-o explozie de culori solare.Pădurea mea e o livadă cât vezi cu ochii ,iar în strălucirea
înserării pare o imensă bucată de soare ce se odihneşte pe crestele norilor.
Culorile se amestecă şi se pierd una în cealaltă şi totul devine aur topit.
Undeva, departe,
o bucăţică din această magmă solară se desprinde din pădure şi începe să înainteze
pe drumul ce duce câmpul cu floarea soarelui.ȘI-atunci am trăit clipa pe care o
visam:l-am văzut pe el, cocoşul de munte,pasărea rară, puţini au avut bucuria
să o poată vedea, chiar şi de la distanţă. Cum s-a întâmplat: stăteam și mă
odihneam lângă apa unui izvor...așa ca-n poezie...când, deodată, foarte ţanţoş,
s-a apropiat ... un cocoş de munte! Am încremenit.Citisem că pasărea asta este
foarte sensibilă şi foarte precaută, simte omul de la distanţă destul de mare,
e foarte greu să se apropie cineva de ea. Cel mai bun moment este, eventual,
cel al rotitului, al împerecherii, când atenţia lui e captată de găinuşă. Cu
toate astea,acum, cocoşul de munte se apropia fără teamă, de parcă m-ar fi
aşteptat. Era o splendoare: păşea mândru ca un cavaler,purtându-și penele
negre, cu irizaţii verzi-albastre şi cu pete albe şi roşii ce străluceau. Se
uita la mine, de parcă mă inspecta.
Apoi a plecat la fel de ţanţoş, iar eu am rămas cu uimirea unei astfel de
întâlniri, dar şi cu bucuria că am trăit o realitate....
