de RUSALII....

   Din marginea unei păduri alunecă spre poiană un şir de puncte cafenii. Punctele se mişcă spre noi. Sunt căprioare.  Frumuseţe, fragilitate, bucu­rie! Vara, când macii înfloresc, câmpurile se transformă într-o mare de foc ale cărei valuri se mlădiază sub adierea vântului. Verdele imperial al câmpurilor, pajiştile înflorite şi înmiresmate, ciripitul păsărilor şi susurul molcom al unui pârâu se văd în lumina tainică a soarelui ce a coborât spre apus și ce face să lucească frunzele fagilor.Pe pământul reavăn, ferigile se leagănă uşor în vânt.Simt căldura de peste zi care mai stăruie încă în pădure. Tac și păşesc cercetând cu privirea frunzişul ori pâlcurile verzi-gălbui al plantelor şi rădă­ci­nile viguroase ale arborilor năpădite de muşchi, în vre­me ce ascult chemările melodi­oa­se ale mierlelor.

                                                        E vară...vară! iar eu ascult o poveste despre Rusalii,făpturi fabuloase, denumite și iele, înzestrate cu puteri magice, care stăpânesc munții, pădurile și izvoarele.Îmi închipui  hora ielelor, din nopțile de iunie, lăsând vara să domine pământul. Oare e adevărarat că dansul ielelor nu trebuie urmărit de niciun muritor?Doar călușarii, care au dormit sub streșinile bisericilor,cu zurgălăi la picioare, care sperie aerul cu câte o bâtă, prin dansul lor pot apăra oamenii, animalele şi recoltele de influenţele negative ale Rusaliilor.

         E SĂRBĂTOARE

                                     și din lumea de dincolo

                                                                 curge dragostea înveșmântată într-o flacără.....

                                                                         cerul cu vuiet s-a deschis
                                                                                și coborând din zări, lumini ca de foc

                                            din glorii, Duhul Sfânt, în ziua de Rusalii.