Într-o zi pe sub
poarta păzită cu strășnicie,a intrat o pisică cu ochi de chihlimbar imenşi, mieunând
înfometată. Când l-a văzut pe Rodi,a încremenit cu capul tras între umeri,
speriată.Rodi i-a dat ocol cu multă curiozitate, apoi a lins-o pe creştet,a
luat-o de ceafă și a dus-o spre castronul lui cu mâncare. Şi aşa a început o
nemaipomenită prietenie – Rodi bucuros să împartă timpul şi adăpostul cu o
pisică ca Piți.
Iată-i zilnic,plimbându-se printre flori umăr la umăr, fugărindu-se
şi jucându-se veseli prin iarbă, spre deliciul celor ce-i vedeau,miraţi de aşa
comportament curios.
După o vreme,Piți a adus pe lume trei pui tărcaţi. Rodi îşi privea cu ochi mari
prietenuţa şi pe noii veniţi, îngrijiţi şi alăptaţi, se apropia de ei încet, cu
timiditate.Dar ce-am văzut într-o zi m-a uimit:când pisica a plecat pe afară,
Rodi s-a strecurat în cutie, luându-i locul,le-a ţinut cald pisoilor.În altă zi
l-am urmărit cum îi lua în dinţi şi-i transporta la o umbră. Pisoii erau tot
mai năzdrăvani și toți îi priveam cum se jucau neobosiţi şi veseli
Începea școala și părinții au hotărât că e timpul să
renunțăm la pisoi. Au plecat departe de
casa noastră ,iar Rodi i-a condus scâncind.După un timp am observat că Rodi nu
mă mai întâmpină,nu mai stă pe patul meu întins, jelea în tăcere după prietena
lui dispărută. Așa că iată-ne pe toți în mașină spre locul lui Piți.Întâlnirea
a fost furtunoasă:Rodi alerga și lătra,Piți se gudura pe lângă el,pisoii fugeau
neliniștiți,iar eu eram martorul acestei minunate întâmplări:un câine și o
pisică uniţi printr-o mare prietenie.
-- Doamne, noi,
oamenii, câte avem de învăţat de la minunatele animale!mi-a șoptit mama....