„Ce freamat de frunze bronzate
Si murmur de ape ce curg,
Pe-albastrele culmi departate
Padurile canta-n amurg.
Aproape de cer si de soare,
Adesea pe crestetul lor
S-asaza cununi sclipitoare
Si canta toti brazii in cor.
Dar iata: rupandu-si vesmantul
De neguri, pe sute de cai,
Soseste furtuna si vantul
Nebun hohoteste in vai.
Si fulgere repezi se-ncaier,
Iar trasnetul cade mugind,
Si toata padurea-i un vaier
Si brazii par demoni fugind.“
(Oreste
Georgescu—Amurg păgân)
Textul liric-- textul literar în care autorul
exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci--eul
liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
Pastelul,,Amurg păgân” este un text liric,un pastel,
pentru că descrie un tablou din natură, un moment crud, cumplit,nemilos,este moarte a unui timp şi a unui spaţiu ce vesteşte
mânia, tulburarea cosmică.
În primul rând,
este un text liric, pentru că exprimă trăirile autorului în mod direct.Poetul
este surprins de înfiorarea frunzelor ofilite de soarele arzător,a apelor,de
tânguirea pădurilor. Culoarea întunecată cu reflexe roşietice ia forma unor
cununi regale ce împodobesc bradul,pomul vieții,legătura eternă între cer
şi pământ . Sensibilitatea poetică fixează sunetele unui peisaj în amurgul
luminii,al liniștii naturii.Pe neașteptate,în mijlocul sunetelor plăcute ale naturii
se dezlănțuie mânia cerească-furtuna,văzută ca o ființă ce aduce
haosul,neliniștea.Viziunea poetului arată ca o pedeapsă cerească,natura este
dezlănțuită,iar poetul recurge la cumulul de imagini vizuale și auditive,este
un zbucium universal ce transformă brazii falnici în fantome,năluci
înfricoșătoare.Descărcările zguduitoare ale fulgerelor și tunetelor dau
impresia unei simfonii nimicitoare ce va stăpâni pământul.
În al doilea rând, textul
este liric, prin limbajul artistic folosit.
Imaginile vizual-auditive ale
naturii liniștite,la început, sunt arătate prin epitetele:,,bronzate,sclipitoare”,iar
verbul repetat,,cântă”transmite un sentiment de armonie a omului ce se bucură
de un timp al calmului.Personificarea furtunii într-o ființă legendară,grandioasă
ce va stăpâni lumea alcătuiește un spectacol impresionant prin care poetul a
surprins mișcarea forțelor naturii:se aude un hohot nebun,se ciocnesc luminile
cerului,zgomotele sunt ale infernului.Prin folosirea
verbelor:,,sosește,hohotește,cade”se întreține impresia de huruit continuu cu
ecouri înfricoșătoare.
Limbajul
artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, versurile au măsură de 8-9
silabe, rimă încrucișată şi ritm iambic.
În concluzie,
textul „Amurg păgân” este liric, deoarece, prin vocea eului liric, autorul
comunică în mod direct emoţiile trăite într-un moment al zilei când lumina
este înlăturată de stihiile dezlănțuite, folosind un limbaj expresiv.
