compunere--Prietenul la nevoie se cunoaște

Sunt pe malul apei împreună cu tatăl meu,noi-doi,,pescari”,iar el îmi spune că prietenii sunt familia pe care ţi-o alegi singur şi că un prieten este un dar nepreţuit de care trebuie să ai grijă toată viaţa. 

Cum așa?mă întreb în gând și atunci în apusul liniștit al soarelui fără nicio adiere de vânt am văzut luciul apei ca o oglindă pe care pluteau aburi uşori și se risipeau în forme variate şi înşelătoare,iar spre celălalt mal  trei ori patru lebede pluteau solemn.

O barcă a trecut în viteză și am auzit un claxon înfiorător,apoi o întoarcere vijelioasă și am privit uimiți cum barca s-a aplecat pe o parte .Tatăl meu a strigat ceva din care am înțeles cuvintele:răsturnat ,pericol și apoi l-am văzut înotând spre locul accidentului.Am împietrit,nu-mi venea să cred că e adevărat,parcă era ca-ntr-un film.Până să-mi revin l-am văzut pe tata trăgând spre mine două trupuri,apoi cum le-a făcut un masaj și am auzit două voci.Nu-mi reveneam,totul era ca-n ceață,iar oamenii ce-și reveneau încet îl îmbrățișau pe tata,îi spuneau pe nume,râdeau,se bucurau ca niște prieteni ce nu se văzuseră de mult.Tata m-a prezentat celor doi oameni și mi-a spus că erau doi prieteni din liceu,că nu-i mai văzuse de la ,,Bac”și că o minune a fost această reîntâlnire.

Îi urmăream vorbind,de parcă nu se întâmplase nimic cu câteva momente înainte.Își povesteau întâmplările prin care trecuseră fiecare în viață,despre familiile lor,iar eu mă întrebam de unde au atâta putere morală.Atunci am aflat că amândoi erau militari încercați în bătăliile de pe fronturile asiatice,că trecuseră prin multe primejdii,dar amiaza aceasta i-a reunit miraculos.

Seara,din cortul unde mă retrăsesem,i-am auzit pe toți trei cântând:

                               Prietenia la nevoie se cunoaște
                                și atât cât oameni se vor naște
                                               Va dăinui....

                                Prietenia, bunătate și candoare
                                Inima noastră rază de soare o va încălzi....

   Și-am adormit mândru de curajul tatălui meu,impresionat că printr-o întâmplare și-a regăsit vechii prieteni...