,,Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de
trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină
în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă
o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe
care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat
în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni,
căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea
lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de
umbră închipuiau corăbii,
Iar papura,
mișcată în treacăt de zefiri,
Nălța mănunchi în
aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de
lumină a undelor subțiri.
Și broaștele
semețe cântau cu glasuri multe
Pe când, din
înălțime, privindu-și fața-n lac,
Un nour singuratic
stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac.”
Pastelul este o
creație lirică în versuri în care se zugrăvește un tablou din natură.
Titlul
poeziei,,Broaștele”este numele ființelor acvatice asociate cu luna,cu apele
cerești,simbolizează misterele nopții.
În primul
rând,textul este un pastel,pentru că aparține genului liric,exprimând
gânduri,idei și sentimente în mod direct,printr-o voce numită eul liric.Sunt
exprimate sentimente de încântare pe care poetul le trăiește într-o noapte într-un peisaj acvatic.
Prezența eului liric este discretă,nu sunt întâlnite
mărcile lexico-gramaticale ale acestuia,poate fi descoperit în verbul,,am
ascultat”din prima strofă,arată starea poetului de a percepe sunetele din jur, încordându-şi
auzul.
În al doilea rând
este descris un tablou al naturii într-o noapte cu lună plină, momentul
armoniei universale,când sensibilitatea lumii este amplificată prin vibraţiile
benefice ale mediului.
În freamătul,,lin”al trestiilor,luna colorează valurile
apei în rubiniu,fiecare val devine viața naturii,de unde nuferii ce par,,luceferi”,
flori ale luminii sunt readuși în noapte de,,liane”și preschimbați în drumul
scânteietor spre,,întunecatul mal”,loc al misterului.În umbrele nopții,în
mișcarea adierilor de vânt imaginile iau forme fascinante:trestiile iau devin ,,tremurătoare săbii”.Sunetele singurelor vietăți ale
misterului,,broaștele”sunt urmărite de,,un nor singuratic”,trecător,ce lasă
impresia de ireal.
Peisajul nocturn
este redat prin imaginile vizuale și auditive:trestiile fragile freamătă ușor
în adierea vântului,nuferii strălucitori devin drumuri luminoase spre țărmul
întunecat,misterios;umbrele nopții desenează forme fantastice,iar sub luna
plină corul broaștelor face legătura între pământ și cer, între uman
și divin, între ceea ce se cunoaște și ceea ce nu se cunoaște.
Ca mod
de expunere dominant se utilizează descrierea ce alternează cu
monologul liric.
Epitetele:,,înaltă,lin,plină,tremurătoare,subțiri,singuratic”exprimă
senzația de ireal, de fantastic,iar epitetul cromatic
,,luceferi galbeni” fac aluzie la seninătatea drumului misterios și feeric
în noapte,contrastând cu inversiunea epitetului,,întunecatul mal”loc al
umbrei,al necunoscutului.Metaforele cu rol personificator:,,buchetele de trestiile
dormeau;, ostroave mari de umbră închipuiau corăbii, un nour singuratic stătea uimit s-asculte ” sugerează
implicarea afectivă a elementelor din cadrul natural în peisajul nocturn.
Muzicalitatea
interioara a versurilor este realizată prin aliterații care conțin repetarea
consoanelor în ultimul vers,broaștele:,,bat
ca toaca toate...toate tac” într-un ritm cu sunete diferite, vioi (aliterația
este figura de stil care constă în repetiția unor consoane).
Armonia
versurilor este realizată de ritmul trohaic, rima încrucișată,măsura 13-14
silabe.
