Am citit despre monstrul din Loch Ness, vedeta amatorilor
de senzațional,am văzut într-o revistă veche o fotografie devenită celebră,
care l-ar fi reprezentat chiar pe monstrul din lac. Deși s-a demonstrat foarte
repede că „dovada” fotografică a fost doar o farsă, legenda lui Nessie n-a dispărut.Despre
monstru le povesteam părinților,când mergeam la pescuit.Fratele meu m-a privit
ironic,iar tata mi-a povestit și el ce citise.Singurul care mă-nțelegea era
prietenul meu necuvântător,căruia puteam să-i povestesc orice,el mă aproba,interesat.Am
ajuns într-un loc unde
se găseau două lacuri. Un lac amenajat cu debarcader, bărci
și locuri de plajă, și în continuarea acestuia, un lac mai mic, neamenajat,
unde se scăldau niște copiii. Cele două lacuri erau despărțite printr-un
drum de pământ. Mi-a plăcut locul,pentru că pe maluri erau
sălcii,stufăriș,nuferi albi.Am făcut câteva fotografii și noi,cei trei bărbați,ne-am
aruncat undițele ,gata să prindem peștii care,sigur,pe noi ne așteptau.Eu mă
gândeam totuși la monstrul,poate pe aici... ar fi??? Când... am fost trezit de strigăte,am
înțeles că un om a sărit în lac și n-a mai ieșit la suprafață.Tata a întrebat
pe unul dintre copii unde a sărit, iar toți arătau spre mijlocul lacului.Și-atunci
i-am văzut pe tata și pe fratele meu cum
au sărit în apă împreună cu câinele.meu.
S-au lăsat la fundul lacului, dar au ieșit spunând că nu au găsit nimic. Apa
avea cam trei metri adâncime. S-au scufundat din nou și la un moment dat,tata a
ieșit,strigând că a simțit sub picioare un trup așezat orizontal pe mâlul
lacului. Amândoi au reușit cu mari eforturi
să-l cuprindă de mijloc și, încet, încet, să-l târască pe malul lacului pe omul
găsit. La mal i-am ajutat și eu să-l tragem pe iarbă. Era un adolescent.
Câinele, care participase și el la acțiune, lătra lângă mine. Am încercat să-l
răsturnăm pe înecat cu capul în jos, ca să poată elimina apa, abia am reușit,i-a făcut respirație... Atunci am zărit la câteva sute de metri un om care meșterea ceva la o mașină.
I-am arătat câinelui mașina și i-am spus să se ducă la ea. A fugit ca fulgerul
și a început să-l latre pe omul care tocmai se pregătea să plece, arătându-i,
prin mișcările corpului, să vină la lac. Până la urmă omul a înțeles, a venit
cu mașina, a urcat băiatul în ea și l-a dus la spital. Noi n-am mai
putut să mergem, eram terminați de oboseală, după ce luptasem să-l readucem la
viață. După o jumătate de oră de odihnă, am plecat acasă.bineînțeles fără
niciun pește,dar cu mulțumirea că am ajutat un om. Apoi tata a dat telefon la
spital și i s-a spus că băiatul este bine, În duminica următoare,am plecat
la pescărie ,iar în poarta casei ne-am întâlnit cu un om ce avea în mână un
buchet imens de trandafiri roșii.Ne-a spus că a venit să ne mulțumească,
pentru că salvasem viața băiatului său.Pentru câinele meu-o zgardă.Și totuși
monstrul din Loch Ness....chiar nu știu!!!!!!!!!!
