basm popular-,,Cu Petrea Făt-Frumos, șteblă de busuioc, născut la miezul nopții”, basm popular cules de Ovidiu Bârlea

,,O-s c-o fost odată ca niciodată, dacă nu m-aș da a povesti, ca un purice a plesni, povești în ia seară pe la noi n-ar mai fi; că nu-s de când poveștile, nici de când minciunile, că-s c-o zi două mai încoace de când se potcovea mâța cu coajă de nucă și mergea la sfânta rugă...

O-s c-o fost odată un împărat. Și-mpăratul cela avea trei feciori. Pe cel mic îl chema Petrea Făt-Frumos, șteblă* de busuioc, născut la miezul nopții. Îns-acel mai mic era năzdrăvan și viteaz, însă nu știa nimeni pe fața pământului că el este viteaz. Împăratul, bătrân, a chemat feciorii.

— Dragi feciori! Veniți oleacă la masă cu mine să stăm oleacă de vorbă. […] Uitați-vă ce: eu sunt bătrân. Am stăpânit pân-amu țările și am condus, și am făcut bine pe fața pământului, n-am făcut rău. Tot așa – zice – să faceți și voi, că eu mâine-poimâine am să mor, și tot așa să faceți și voi cum am făcut și eu, să-mi urmați mie, să nu faceți rău pe pământ, ci să faceți bine! Bine-ți face, bine-ți ajunge; rău îți face, rău aveți s-ajungeți. Dară, dragii tatii! Uite ce: de astăzi înainte, eu v-afurisesc: afurisiți să fiți […], dacă nu veți vâna muntele Sânăului după înmormântarea mea și după moartea mea. Să mergeți să vânați muntele Sânăului și după ce-ți vâna muntele Sânăului, pe urmă veți veni și veți conduce împărăția voastră. Atunci veți vedea care va fi drept de-a stăpâni și de-a lua coroana, de-a fi împărat în locul meu.

Iară-mpăratul la trei zile a murit. […] După ce l-o-mormântat, ce-au spus feciorul cel mai mare?

-- Dragi frați! Trebuie să împlinim afurisănia tătuchii […].

— Da! Voia-ți este, dragă frate, plecăm.

 Ș-o luat straie de primeneală și bani de cheltuială și fiecare și-o luat câte un câine cu dânsul. Ș-au plecat trei zile și trei nopți. La trei zile și la trei nopți, o ajuns pe vârful muntelui Sânăului. Când o ajuns pe vârful muntelui Sânăului o strâns lemne toți trei ș-o făcut foc; la miezul nopții s-o aprins lemnele singure. O fript ei câte-o bucată de slănină și-o mâncat, și-o băut, și s-au pus jos la culcat.

Ș-au adormit cel mic și cu cel mijlociu. Și feciorul cel de-mpărat mai mare a păzit. A auzit în pădure:

— Bu-bu-bu-uuu! Da᾽ frigu-mi-i!

Atunci feciorul cel de-mpărat o urcat ochii sus.

— Dacă ți-i frig – zice – vină la foc și te-ncălzește.

— Aș veni și m-aș încălzi, da᾽ mă tem de leii paraleii tăi. Na trei peri de-ai mei, pune-i pe câinii tăi și na inelul meu, pune-l în deștul tău.

 Atunci o zvârlit trei peri baba jos, și-a luat el aceia trei peri și i-o pus pe câini, ș-a luat inelul și l-a pus în deget. S-o coborât baba cu vârful de copac și i-o sucit capul și l-o îngropat în vatra focului, ș-o dat drumul cu copacu-n sus. S-au sculat aceia doi frați dimineața: fratele nu era nicăieri, al lor. Au plâns ei, supărați că nu este fratele cel mai mare. Au strâns lemne până la miezul nopții, la miezul nopții s-o aprins lemnele singure. […] Ș-au dormit. […]

 Iată s-o sculat dimineața Petrea Făt-Frumos, șteblă de busuioc, născut la miezul nopții, n-au văzut nici pe cela frate... „Alelei, Doamne, că grele puteri mai sunt p-aici! Doi frățiori a mei i-am avut și pe ceia nu-i am, i-am pierdut de pe fața pământului.”

 S-a mâniat el și-a strâns lemne, cât au strâns ei trei, a strâns el unul singur. Și-a pușcat o mamă de foc sub copac, c-ajungea para în înaltul cerului. Baba o frigea toată-n copac și-o ardea. A strigat: […] — Alelei, Petre Făt-Frumos, șteblă de busuioc, născut la miezul nopții, nu m-omorî, că am auzit de numele tău, da᾽ n-am crezut pân᾽ nu te-am văzut!

— Stăi, că nu te omor, că mai ai de lucru cu mine! Leii paraleii mei, țineți-o aicea! O ținut-o acolo. El s-o suit un an de zile pe copac în sus. O văzut într-o depărtare o zare de foc strașnică mare.

 O venit un an de zile pe copac înapoi în jos.”

                            ***,, Cu Petrea Făt-Frumos, șteblă de busuioc, născut la miezul nopții”, basm popular cules de Ovidiu Bârlea

                        *șteblă – (popular) ramură??????????

==steblă s.f. 1 (înv.,pop.) Tulpină; lujer; ramură. în locul unde căzură aceste scîntei, răsări îndată două steble de busuioc (ISP.). Compar. O fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochii castanii (SADOV.). 2 (pop.) Mănunchi. Le stropeşte fruntea cu stebla de busuioc (STANCU). pl. -e.

==fragmentul fragmentat este dificil de înțeles- din zona munților Apuseni-așa că mă voi strădui....probabil că nu s-au mai găsit alte basme de ales....?????

Basmul popular este creația epică narativă populară în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, fiind săvărșite atât de personaje reale, cât și de cele cu puteri supranaturale, care reprezintă forțele binelui și fortele răului, din a căror confruntare binele iese întotdeauna învingător.

  Fragmentul de mai sus aparţine unui basm popular, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

Titlul conține numele personajului urmat de caracteristicile deosebite ale acestuia :este de rang regal—ramura de busuioc este dintr-o plantă sfântă,simbol al iubirii statornice,poate îndepărta răul;este născut într-un moment când ființa rupe cercul strâmt al existenței și-și manifestă dorul de cunoaștere a realității--miezul nopții este poarta spre eternitate.

  În primul rând este un text epic cu acţiune, personaje, narator.

În ceea ce priveşte acţiunea, în fragment identific ca momente ale subiectului--expoziţiunea şi o parte din intrigă.  Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a și prezintă personajele:un împărat și cei trei feciori,oprindu-se la cel mai mic-Petrea era deosebit, înzestrat cu puteri neomenești și mai ales plin de curaj.Împăratul cel bătrân le transmite feciorilor,așezați în jurul mesei-loc magic al familiei-sfaturi despre modul drept cum trebuia condusă ţara,după moartea lui,,,afurisindu-i”-legându-i prin jurământ-să meargă la vânat pe muntele Sânăului-un loc al încercărilor, între două puncte existenţiale fundamentale : de la cel de fecior la cel de om matur, deplin format.Acolo se va decide adevăratul cârmuitor al țării.Muntele este un loc cu ascunzișuri și cărări necunoscute,locul în care se vor transforma,își vor depăși limitele.

După moartea împăratului,cei trei feciori pleacă,pentru a îndeplini jurământul,,afurisenia”tatălui,însoțiți de câini,călăuze în lumina vieții.Sus în munte sunt vegheați de câini și foc,iar feciorul cel mare,care era de strajă,aude sunete ciudate și vocea unei babe,ființă stranie care-i oferă fire de păr și un inel,pentru a-l lipsi de putere și a-l distruge,a-l face nevăzut.De aceeași întâmplare are parte și al doilea fecior.Petrea înțelege neobișnuitul întâmplărilor și o pârjolește- prin puterea ucigătoare a focului-pe baba vrăjitoare,care se temea de ,,leii paralei”-câinii cu puteri deosebite-,iar din înălțimea copacului,pe care-l urcă,,un an de zile” vede un ținut strălucitor de foc,o lume a forțelor dezlănțuite.

  În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici reale: dorința unui împărat de a fi urmat de feciorul cel mai curajos,cu judecată dreaptă,dar și supranaturale: apariția unei babe-vrăjitoare,personaj demonic,diavolesc; drumul lui Petrea timp de un an pe un copac este ascensiunea către lumină,adevăr,dreptate. 

 Personajele sunt specifice basmului: împăratul bătrân care oferă fiilor ce-i  vor urma moştenirea adevăratele valori, cele spirituale.Cei trei feciori sunt supuși unei probe de vânătoare,care consfințește maturizarea ființei,este asemenea unei călătorii pe verticala unui copac-simbol al vieții veșnice.Petrea este fiul cel mic,caracterizat indirect, din faptele sale, cu o serie de calităţi:ambiţios şi isteţ, dar şi calculat, ,,năzdrăvan și viteaz”,inteligent,perseverent, dorește să răzbune moartea fraților săi și mai ales să îndeplinească jurământul tatălui său.Drumul său hiperbolizat este pregătirea pentru a conduce lumea.

Dialogând,personajele au posibilitatea să se exprime, în felul acesta acțiunea devine mai alertă. Narațiunea este modul principal de expunere. Cifra trei este, în general, cifra preferată și în acest basm.

 Basmul are elemente de oralitate: vorbirea directă se îmbină cea indirectă, se folosesc cuvinte și expresii populare din zona munților Apuseni; inversiuni, repetiții, cuvinte și expresii populare-în partea de început- cu aspect regional,forme vechi ale cuvintelor:,,o fost;o venit;m-aș da a povesti.
  Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială, introductivă de la început :,, O-s c-o fost odată ca niciodată, dacă nu m-aș da a povesti”... proiectează acțiunea într-un spațiu nelimitat și într-un timp nedeterminat. Naratorul obiectiv povestește la persoana a 3a întâmplările, fără a se implica în povestire,dialogul feciorilor cu bătrâna este scurt și exprimă felul de a fi al bătrânei-vrăjitoare și al feciorului cel mare ,naiv,al lui Petrea hotărât,poruncitor.

 O altă trăsătură a basmului este oralitatea stilului marcată prin: expresii tipice :,, ca un purice a plesni, povești în ia seară pe la noi n-ar mai fi; că nu-s de când poveștile, nici de când minciunile, că-s c-o zi două mai încoace de când se potcovea mâța cu coajă de nucă și mergea la sfânta rugă...  ";

exprimare afectivă:,,dragi feciori...dragi frați”...alelei.”

    În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm,autorul care l-a cules consideră că basmul are un caracter verosimil, aducând şi o serie de argumente, printre care spusele povestitorilor, care au susţinut că relatările din aceste texte narative ,,s-au putut întâmpla”... ,,s-au întâmplat mai demult”.