Nu există cunoaştere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe” (Ramakhrishna)
De mic visam că zbor printre arbori, spre ceruri; de mic iubesc tot ceea ce se înalţă. Am învăţat cât de important este să privesc, să tind, prin tot ceea ce fac, spre înălţimi. În timp, acumulând cunoaştere şi trăiri, orizonturile lumii s-au deschis în calea mea. Am urcat treptele cunoaşterii cu demnitate şi mândrie, lăsând în urma mea trepte şi pentru colegii care vin. De ce trepte? Deoarece cred că atâta timp cât nu încetez să urc, treptele nu se vor termina; sub paşii mei care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit. Oamenii mai mari m-au învățat să construiesc în interiorul, dar şi în exteriorul meu o lume, aşa cum mi-o doresc : cu mult verde, copaci şi flori, păsări şi animale, cer albastru şi ploi liniştite după care să răsară curcubeul.Bunicul îmi spune să încerc să contribui la crearea unei astfel de lumi prin comportamentul meu corect,dacă voi ajunge pe piscurile înalte ale înțelegerii și cunoașterii, nu voi suferi de singurătate, ci mă voi bucura că am cu cine împărtăși acumulările mele.
Știu că niciun urcuș nu este ușor, dar după ce am urcat câteva trepte, nu mi se pare că a fost chiar atât de greu. Bucuria de a fi reușit se amplifică, dacă îi pot ajuta și pe cei din urma mea să urce mai ușor, împărtășindu-le din experiența mea.
Lectura înseamnă cunoaștere,o călătorie aparte, o evadare din realitate și pătrunderea într-un Univers în care proiectarea dorințelor este posibilă, este încurajată și susținută.Mi s-a spus că prin lectură dobândesc puterea de a aduce un personaj în realitatea zilelor.Adevărat? Când citesc, îmi imaginez fiecare pas al personajelor, fiecare gest,sigur lectura este o artă vizuală.Mă face să mă simt diferit, extraordinar!!!!
Am citit despre flori și-am alergat în grădină, cuprins de o mirare copilărească, neliniștit și curios, decis să aștept cu emoție și înfrigurare înflorirea unui boboc și mi-am spus că e atât de frumos să înflorească, este o încântare!!! Îi e teamă? de cine?de păsările ce brăzdează zilnic cerul neînțeles de mare,care-ar ar fi în stare, cu ciocul lor negru și neastâmpărat, să ciugulească petalele abia apărute sau de albinele cu zumzetul lor neobosit care vor vrea să-i fure polenul și să-l împrăștie în toate colțurile grădinii… parfumul i se va irosi în vânturile primăverii,ale verii... culoarea, parfumul sunt daruri prețioase menite a aduce bucurie.Aș dori ca bobocul de floare să înflorească, îl așteaptă o lume fascinantă!... artiștii însetați de frumusețe, poeți și pictori, fotografi vor prinde culorile florii și le va oferi drept cadou de preț tuturor celor care nu au prilejul de a o cunoaște.
Privind bobocul de floare,am înțeles cum cunoașterea lumii crează orizonturi noi, pentru a păși cu tandrețe prin viață, pentru a merge agale pe calea visului care poate deveni oricând realitate.
Noaptea privesc imensitatea cerului acoperit de stele,iar în mintea mea se nasc mereu întrebări despre locul nostru,al oamenilor în Univers și-mi spun că aș vrea să descopăr cât mai multe din tainele Universului....să cunosc totul....
