,, Cind am sosit acasa de la concurs, i-am gasit pe ai
mei la masa, gata sa-nceapa sa manince.
Cum era si firesc, m-au intrebat ce subiect ne-au dat si ce am facut la examen.
― Ne-a dat sa scriem o poveste pe care o stim, cu cuvintele noastre.
― Ei, si tu ce poveste ai scris?
― Pai ce sa scriu o poveste pe care o stiam de la Ana cu niste pungasi isteti!
― A, cap sec! scrisni tata din dinti la mine Cui ai fi semanind, nu stiu! Numai
pungasi, hoti si haiduci iti umbla prin minte Numai Iancu Jianu si Ghita
Catanuta! Aventurile lui Sherlock Holmes! Altceva mai stii? Mai citesti tu
altfel de carti?
Tata isi continua rechizitoriul, iar eu il ascultam mirat ca este atit de
furios pe eroii mei, care-mi dadusera atitea emotii si-mi procurasera atitea
ore de nevinovata placere
― Auzi, nu mai stia dumnealui alte povesti. Cu imparati cu zine cu Feti-Frumosi
cu Zmei, cu in fine n-a gasit de scris altceva decit ispravile unor hoti! Numai
hoti si haiduci N-ai sa faci nici o isprava! Cine stie ce gogomanii ai fi
scris! Crezi ca o sa le placa alora de la "Tinerimea" povesti de
astea?
Desi ma facusem mic si ma cuprinsese sfiala si-mi parea rau de timpul pierdut
in dimineata aceea frumoasa de primavara, totusi cutezai sa-i raspund:
― Eu nu-nteleg de ce esti atit de-nversunat? Ce, numai mie imi plac toate astea?
N-a scris si Ghica, in "Scrisorile" lui catre Alecsandri, doua
povestiri cu Iancu Jianu si cu Tunsu? N-a scris si Nicu Gane doua povestiri cu
haiduci: "Aliuta", cu haiducul Bujor, si "Santa" cu
Codreanu? N-a scris si N. D. Popescu: "Iancu Jianu, zapciu" si
"Iancu Jianu capitan de haiduci"? Si apoi, Bucura Dumbrava romanul
"Haiducul", tot cu viata lui Iancu Jianu, care, la urma urmelor, nu
era un haiduc ca toti haiducii, ca era de neam boieresc si fusese mai inainte
zapciu?!
― Hm hm! tusi tata, ca nu prea-i convenea pomelnicul, de
care ramase foarte surprins, neasteptindu-se la aceasta bibliografie
haiduceasca ― dar de unde le mai stii toate astea?
― Le-am citit in biblioteca ta, unde am mai gasit si "Aventurile
celebrului detectiv englez Sherlock Holmes" si "Arsene Lupin"!
― Hm! Asa imi trebuie, daca tin biblioteca descuiata, sa-si bage nasul in ea
toti neghiobii! Dumnealui citeste d-astea Boccaccio si Kikirezul! D-aia mi-am
gasit beleaua cu Cracanel, de mi-a dat peste nas, ca fiu-meu stie anecdote
necuviincioase!
― Pai, daca nu trebuiesc citite, de ce le tii in biblioteca? Pune-le pe foc!
― Obraznicule, acum imi faci si tu morala? Alea sa le citesti mai tirziu Acum
sa citesti: "Cuore" "Micul Lord" "Singur pe lume"
"Robinson Crusoe"
― "Guliver in tara piticilor" "Cinci saptamini in balon"
continuai eu in ris. Le-am citit si p-astea de cite doua, trei ori, dar m-am
plictisit de ele, mai vreau si altfel de carti!
― Ah, cui ai fi semanind, nu stiu, ca m-ai scos din pepeni!
Dar abia ma lasa tata, ca ma lua mama in primire:
― Colegul tau Vasile Velciu mi-a spus ca ai de gind sa te faci haiduc! E
adevarat?
― Da, e adevarat ca mi-ar placea sa ma fac haiduc dar mai tirziu!
― Ai auzit ce-i da prin gind?! Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile
astea?
― Daca n-a pomenit, o sa pomeneasca cu mine!
― Ah, zevzecule, ma apostrofa tata din nou, d-aia n-ai sa faci nici o isprava
la "Tinerime", ca-ti umbla prin cap numai blestematii. Masa e asta,
ori foc?
(Grigore Băjenaru,
Cișmigiu&Comp.;cap,V,,la tinerimea română”)
* rechizitoriu – acuzarea pronunțată de procuror la
judecată; (aici) un șir de acuzații violente.
** zapciu – rang
de conducător al unei subdiviziuni dintr-un județ, care strângea datoriile și
plățile neachitate.
Naratorul
povesteşte un moment din viața de elev-reîntoarcerea de la un concurs într-un
timp important:masa de prânz.Curiozitatea părinților se manifestă prin
nerăbdarea de a afla despre ce a scris.Spre surprinderea tuturor,spune că a scris
despre o,,poveste...cu niște pungași isteț.i”Nemulțumit,tatăl îi reproșează că
nu citește decât astfel de cărți neinteresante.Deși
este nedumerit de atitudinea tatălui său,băiatul îi enumeră autori
renumiți:Ghica,Alecsandri,Gane care au scris opere despre haiduci cu nume
deosebite,iar aceste informații,mărturisește nevinovat,că le are chiar din
biblioteca tatălui său atât de nemulțumit.În supărarea sa,tatăl îi recomandă
cărți pe care le socotește potrivite vârstei băiatului și, uimit, află că
fuseseră citite.Intervenția mamei aduce o notă plină de haz:aceasta aflase că
băiatul dorea să se facă haiduc.Băiatul răspunde într-o notă ștrengărească—se
va face haiduc mai târziu și toți vor afla de el.În finalul discuției,tatăl
este din nou nemulțumit,mai ales că liniștea mesei a fost tulburată.
Personajele sunt
bine conturate:tatăl privește cu seriozitate participarea fiului său la
concurs.socotind necesară lectura unor cărți.Ascultând admirația fiului său
față de,, pungași, hoți și haiduci”,este nemulțumit,dar surprins când acesta îi
reamintește numele unor scriitori și ei admiratori unor astfel de oameni.Chiar
dacă-și ceartă fiul,se preface uimit de cunoștințele acestuia, în cuvintele băiatului
descoperă plăcerea de a.citi.
Naratorul este
elevul ce participase la un concurs,unde a scris o poveste inedită despre
haiduci.Are plăcerea de a citi scrieri despre oameni curajoși.Citește cu
pasiune din biblioteca tatălui său.Este sigur pe cunoștințele dobândite din
lecturi și cu încredere își susține ideile culese din cărți.Nu-și înfruntă
tatăl,dorește numai să-și arate învățăturile desprinse din cărți,iar ideea că
,,mai târziu”va deveni haiduc este o glumă în timpul conversației cu părinții.
Fragmentul este o
relatare aparent banală,ce ar părea importantă,iar dialogurile dintre
tată și fiu sunt pline de vioiciune,bună dispoziție,deși par serioase,nu arată
un conflict.Adresarea către fiul său:,,obraznicule”are sensul de,,îndrăzneț”—tatăl
înțelege că băiatul se deosebește prin noutate și cutezanța de a-și susține
ideile culese prin lecturi.
Stilul simplu autobiografic
al autorului emană o energie pozitivă, este duioșia cu care scriitorul
privește toate aceste amintiri, nu e doar nostalgie, ci și un dor greu de
definit față de acei ani nespus de frumoși, bogați în întâmplări pline de haz,
în emoții copilărești atât de intense cum numai la vârsta aceea pot fi. Naratorul
reprezintă tipul elevului universal, din toate timpurile, ce se confruntă cu probleme
şcolăreşti normale.
,,Cișmigiu & Comp.” este un titlu potrivit
pentru romanul lui Grigore Băjenaru, pentru că îmbină perfect cele două
elemente devenite adevărate simboluri în viața autorului: parcul Cișmigiu care
se afla foarte aproape de liceul Lazăr și care era oaza de scăpare și locul
multor momente memorabile foarte strâns legate de grupul de prieteni și colegii
lui de clasă cu care făcea posibile momentele memorabile.
