Mamă, tu eşti
oglinda tinereții veșnice, oceanul adânc al purei iubiri. În lumea asta rece,
tu ai fost prima care m-a strâns în brațele-ți calde şi care mi-a protejat
leagănul copilăriei mele.Ochii tăi mamă, ochii tăi i-am zărit întâia oară, când
la pieptul tău am privit lumea toată, iar vocea ta, vocea ta mi-a făcut
urechile şi sufletul să vibreze de emoție și de bucurie.
Mamă, tu ești surâsul care-mi umple întreaga
ființă!
M-ai ascuns mereu de lacrimile tale, mi-ai
zâmbit în fiece clipă. Acum mamă, am crescut, dar tot eu ramân comoara ta. Tu,
mamă, reînvii primăvara... tu mă prinzi de mână și-n palmele tale parcă se
repetă veșnicia, un infinit de iubire care mă cuprinde și-mi mângâie sufletul.Când
mi-e dor de tine,te caut în mine, în sufletul meu.Și te găsesc...blândă,
tânără, frumoasă. ...îți văd ochii... ce împrăștie lumină,îți simt mâna
caldă... care îmi dă putere.
Undeva în
adâncurile mele, ai sădit o grădină și adeseori, mă duc în ea, ca să-ți simt
parfumul, să-ți aud vocea, să-ți văd privirea.
Mamă, dulcele meu Rai, tu mă primești mereu în
inima ta,un tărâm în care liniștea mă copleșește și pacea îmi îmbracă întreaga
ființă.
Mamă, șiraguri de
zile vor trece, dar tu mereu mă vei aștepta cu soarele cald în ochii tăi, mereu
mă vei ierta și mamă...mă cuprinde teama, teama că n-aș reuși să-ți arăt cât
însemni pentru mine!
Dacă m-aș întâlni vreodată cu
Dumnezeu,i-aș mulțumi că mi-a dat o mamă.
Ce poate fi mai
frumos decât să mă uit în ochii mamei mele și să înțeleg că acolo, din
perfectul irisului ei și până la marginea unei gene, se naște veșnicia!
Primul meu strigăt te-a făcut fericită, pentru
restul, te rog să mă ierți, scumpă mamă…
