Pronumele posesiv
Subiect: Ai mei sunt acasă
Nume predicativ. Primii sunt ai noștri.=verb copulativ+nume predicativ=predicat nominal
Ei sunt de-ai noștri.
Casa este a alor tăi.
Complement direct: Îi cunosc pe ai tăi.(pe cine?)
Complement indirec: Datorită alor noștri am câștigat cupa.(cui?)
Le-au dat alor tăi veștilee așteptate.
Complement prepozițional: Toți vorbesc cu respect despre ai mei.(despre cine?)
S-a întâlnit cu al său.(cu cine?)
Complement circumstanțial:
de loc: Am stat lângă ai mei. (unde?)
de mod: Tema lui era corectă ca a mea.(cum?cât?)
de timp: Am intrat în sală odată cu ai voștri.)când?)
de cauză: A pierdut meciul din cauza alor săi.(din ce cauză?)
Atribut genitival: Părerea alor mei o ascult mereu cu atenție.(a cui?)
Copacul din preajma alor mei a înflorit.
Atribut prepozițional: Ne-a vestit un om de-al nostru.(care om?)
Când determină un substantiv care denumește obiectul
posedat, pronumele posesiv își schimbă valoarea gramaticală, se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz și
devine adjectiv pronominal posesiv, cu funcție sintactică de atribut
adjectival.
ex:: Sora mea a plecat cu prietenii săi.
!!!! Orice pronume posesiv care stă lângă
substantivul pe care-l posedă, devine adjectiv pronominal posesiv, cu
câteva excepții:
-dacă pronumele posesiv este însoțit de prepoziție
-dacă este însoțit de articolul posesiv de forma alor (alor
mei, alor săi)
Pronumele de întărire
Subiect: Însămi am ales culoarea mașinii. (cine a ales? însămi)
Însumi am fost prezent. (cine a
fost? însumi)
Pronumele de
întărire, prin schimbarea valorii gramaticale, este folosit în mod frecvent
ca adjectiv pronominal de
întărire, caz în care însoțește și determină substantive și pronume
personale; se acordă în gen,
număr și caz cu substantivul sau pronumele personal pe care îl determină și
îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival.
Ex: Ea însăși citește.
ea – persoana a III-a, feminin, singular;
însăși format din: însă – arată genul feminin + -și – arată persoana a III-a singular ;
În limba română contemporană, există tendinţa de a înlocui adjectivul pronominal de întărire cu adverbele: chiar, tocmai,personal sau cu adjectivele: singur, propriu.
Ex: L-am întrebat chiar pe el.
Ne-a răspuns la scrisoare tocmai el.
Eu personal i-am dat invitaţia.
Ea singură a scris poezia.
A acţionat după propria lui conştiinţă.
Sfat:
!!!!!! Utilizarea corectă a pronumelor de întărire denotă o cunoaștere bună a limbii române. Dacă nu ați învățat la timp aceste pronume,mai bine evitați-le,altfel cineva va avea o figură mirată,auzindu-vă.
