Textul 1
,, Iata ca lucrurile apareau într-o lumina cu totul noua.
Ben înceta brusc sa mai rontaie marul. Tom plimba
gratios bidineaua în sus si-n jos, se dadea câte un pas înapoi, ca sa vada
efectul, mai migalea pe ici, pe colo, îsi privea din nou opera, iar Ben -
Ben îi urmarea fiece miscare, din ce în ce mai îngândurat. Nu trecu mult si,
nemaiputându-se stapâni, zise:
- Ma Tom, lasa-ma sa varuiesc si eu nitel!
Tom se opri o clipa, chibzuind adânc în sinea lui, fu cât
p-aci sa încuviinteze, dar numaidecât se razgândi:
- Nu, nu se poate,
Ben. Matusa Polly tine mult la gardu' asta, fiindca, stii, e la strada... Sa
fie al din dos, n-as zice nimica, si nici ea. Zau, nu-s' ce-are ea cu gardu'
asta: zice ca trebuie varuit cu mare, mare grija. Eu zic ca din o mie de
baieti, ce din o mie... din doua mii, unu' daca s-o pricepe sa-l varuiasca
bine!
- Ce spui, ma!...
Hai, Tom, nu mai fi asa, lasa-ma si pe mine sa încerc numai un pic. Ce, sa fiu
eu în locul tau, nu te-as lasa?
Tom se desparti de bidinea cu sovaiala pe chip si cu
bucurie în suflet. Iar în timp ce fostul vapor „Marele Missouri" trudea si
nadusea în soare, artistul scos la pensie sedea pe un butoi din apropiere, la
umbra, balabanindu-si picioarele, molfaind din mar si urzind planuri cum sa mai
prinda în lat si pe alti prosti. Se gasira destui; una-doua rasarea câte un
baiat. Venea sa-si bata joc si ramânea sa varuiasca. În clipa când Ben nu mai
putu de oboseala, Tom îi si ceda rândul lui Billy Fisher, în schimbul unui zmeu
bine cârpit, si când îi expira termenul lui Billy, Johny Miller oferi un guzgan
mort, plus sfoara de hâțânat; si tot asa în sir, timp de câteva ceasuri. De
unde, dimineata. Tom fusese un biet baiat nevoias, pe la mijlocul dupa-amiezii
abia îsi mai putea numara avutiile. În afara de obiectele mai sus numite, avea
douasprezece bile, un ciob de sticla albastra stravezie, un mosor fara ata, o
cheie care nu descuia nimic, o bucata de creta, un dop de sticla, un soldat de
plumb, o pereche de mormoloci,șase pocnitoare, un pisoi chior, o clanta de
alama, o zgarda de câine (pacat ca n-avea câine!), niste plasele de briceag,
patru coji de portocala si o cercevea veche, stricata.
Timpul trecuse—placut, fara nici o oboseala, fusese
înconjurat de prieteni si unde mai pui ca gardul avea pe el trei straturi de
varuiala! Daca nu s-ar fi ispravit varul, i-ar fi ruinat pe toti baietii din
târg.
Tom spunea ca, la urma urmei, lumea nu era chiar asa de plicticoasa. Descoperise fara sa stie ca pentru a face pe om sa doreasca un lucru, fie ca-i barbat în toata firea, fie ca-i baietas, trebuie sa-i înfatisezi acel lucru ca greu de obtinut. Daca ar fi fost un filozof mare si întelept, de pilda ca scriitorul acestei carti, ar fi învatat de pe urma întâmplarii de mai sus ca munca înseamna ceea ce esti nevoit sa faci, iar joc—ceea ce nu esti nevoit sa faci.”
(Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain-fragment)
Textul 2
,, Jucăriile au fost utilizate în toate
timpurile ca mijloc educativ, mai ales la copiii de vârstă mică și în special
în cadrul familiei. .. Este firească întrebarea dacă alegerea
unei jucării pentru copil ar putea deveni pentru părinți o problemă. Răspunsul
la această întrebare este, fără îndoială, negativ: a cumpăra o jucărie nu este
niciodată o corvoadă, ci rămâne de fiecare dată o plăcere.
Este un lucru bine știut că o jucărie pentru copil nu
trebuie cumpărată de adult după propriile gusturi, dar totuși trebuie să ne
placă jucăria pe care o cumpărăm. Alegerea fericită a unei jucării trebuie să
conducă la transformarea sosirii acasă cu acest cadou într-o adevărată
sărbătoare și apoi la zile multe de joc cu respectiva jucărie.
De aceea, pare deosebit de importantă cunoașterea
gusturilor copilului, schimbarea preferințelor sale în materie de jucării.
Fabricanții și vânzătorii de jucării s-au înmulțit considerabil în ultima
vreme, ceea ce n-a făcut decât să complice într-un fel această problematică a
alegerii unei jucării...
Alegerea devine și mai grea în cazul jocurilor apărute în
ultimii ani, aici incluzând în primul rând jocurile pe calculator. Cu toate
aceste dificultăți în alegerea unei jucării, trebuie să admitem că a oferi o
jucărie nu este o problemă, dar rămâne o artă. Fiind responsabili de alegerea
jucăriilor care le intră în casă, părinții trebuie să aibă grijă în primul rând
să nu strângă jucării de un singur tip, ci variate, care să-l stimuleze pe
copil multilateral. Jucăria trebuie să lărgească orizontul copilului, să-i
stârnească o curiozitate care să-l facă să nu se plictisească de ea....
Prin joc se dezvoltă imaginația copilului, acesta pătrunzând într-o altă lume și uitând de cea obișnuită. Jocul determină imaginarea de situații, transpunerea în pielea personajelor, găsirea de soluții noi, originale, de a ieși din impas sau de a câștiga. Prin libertatea de acțiune și de gândire, prin încrederea în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile educative devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. Anumite jocuri favorizează, dimpotrivă, viața în societate. Ele ajută, pe de o parte, pe copii să-și învingă timiditatea, iar pe de altă parte, prin intermediul regulilor jocului, îi obișnuiesc pe aceștia cu respectarea, mai târziu, a legilor ce guvernează societatea.”
(wikipedia.org)
==precizează o trăsătură morală a lui Tom-text 1
Tom este inteligent,viclean,se preface în fața lui Ben că-i face plăcere munca de a vopsi gardul,plimbând ,,grațios bidineaua în sus și-n jos”de parcă dansa,, se dădea câte un pas înapoi, ca să vadă efectul,”retușa câte un punct, îsi admira opera.Vrea să-i stârnească invidia lui Ben,știind că acesta nu va rezista și va voi șă-i ia locul,iar el se va odihni și va căpăta ceva.Era sigur că va reuși,având încredere în slăbiciunea lui Ben.
==o temă comună celor două texte
Jocul este tema comună celor două texte ,element esențial al copilăriei.În primul text Tom transformă obligația,munca neplăcută de a vopsi un gard într-o joacă prin atragerea unor băieți ce doresc să-i ia locul,a fost doar un moment de a se preface că munca este o plăcere și toți au gustat păcăleala.fără să-și dea seama.În al doilea text sunt prezentate aspecte despre importanța jocului în dezvoltarea copilului,iar jucăriile care sunt obiecte în joc,stârnesc curiozitatea și îndemânarea copiilor.Prin joc copiii învață respectarea unor reguli și mai târziu vor respecta legile societății.
==care este părerea ta despre afirmația,,Munca înseamnă ceea ce eşti silit să faci; iar joc-ceea ce nu ești nevoit să faci”
În opinia
oamenilor mari munca este un aspect esențial al vieții, ne
oferă un scop și ne ajută să ne îmbunătățim viața, ne învață și
discipline și responsabilitate, ne poate oferi oportunități de a ne
dezvolta și de a ne îmbunătăți abilitățile.Prin muncă învățăm creștem și ne
dezvoltăm.
Prin experiențe diverse putem învăța lucruri noi despre
noi înșine și despre lume. Putem învăța cum să lucrăm în echipă, cum să
comunicăm și cum să luăm decizii. Munca poate fi orice activitate la care ne
dedicăm cu pasiune și dăruire.Eu cred că munca nu ar trebui să fie văzută
ca o povară sau o obligație, ci ar trebui să fie văzută ca un prilej favorabil
de a ne împlini și de a ne realiza ca indivizi, de a ne îmbunătăți viața
proprie și a celor din jur.Munca poate fi o sursă de bucurie și împlinire dacă
o privim din acest punct. Desigur, munca este stresantă,obositoare,omul este
obligat să muncească,altfel cum ar putea omul să trăiască,dar acest lucru nu
înseamnă că ar trebui să evităm sau să urâm munca.
Iar jocul este o cale prin care ne armonizăm noi cu noi şi comunicăm cu cei din jur. Ne jucăm în fiecare secundă şi aceasta este o stare frumoasă, prin care putem rezolva multe lucruri.Înţelegem mai bine realitatea exterioară prin joc, pentru că este cel mai uşor sistem de educaţie. Prin joc ne dezvoltăm mai ușor limbajul, găsim soluţii la diferite piedici, depășim anumite situaţii-cheie. Fiecare își cultivă curiozitatea care devine imbold pentru procesul de dobândire a unor noi experienţe. Joaca se poate transforma în muncă. Şi, reducând motivaţia intrinsecă, pot răsturna performanţa, creativitatea şi chiar comportamentul onest ca pe nişte piese de domino. Să denumim acest lucru Efectul Sawyer!!!!!!!!!!
==asociază fragmentului din textul 1 un alt text
literar
Ca și ,,Amintirile”lui Ion Creangă, opera literară ,,Aventurile
lui Tom Sawyer” de Mark Twain are caracter autobiografic. Amintirile lui
Nică sunt pline de haz și de farmec.totul este joc în existența lui. El și frații
lui se joacă cu tatăl lor, o joacă este colindatul, furatul cireșelor și al pupezei
din tei sau scăldatul.De fiecare dată reușește să păcălească pe cineva,își
păcălește mama,mătușa,pe Irinuca.La fel ca Nică și Tom este un ștrengar care se
ține numai de șotii și-și găsește în joacă libertatea.
Ca și Nică,nici Tom nu este chiar încântat de anumite obigaţii,
astfel plictisitoarea sarcină de a vopsi gardul o socotește corvoadă.Se
preface că munca sa este atât de captivantă încât, atunci când Ben îi cere să
dea şi el câteva pensule, Tom refuză. Nu se înduplecă până când Ben nu-i
cedează mărul în schimbul acestei şanse. Curând apar şi alţi băieţi, toţi
căzând în capcana lui Tom şi sfârşesc prin a vopsi gardul în locul lui. Din
acest episod, Twain extrage un principiu motivaţional cheie, anume că „munca
reprezintă ceva ce eşti obligat să faci, în vreme ce joaca este ceva ce nu eşti
obligat să faci”
Atat în copilaria lui Nică cât și în copilăria lui Tom se
pot recunoaște aproape toți copiii prin faptele, trăznăile, pățaniile lor,cât și
prin bogata imaginație cu care sunt dotaț.i
Umorul celor doi scriitori este duios, agreabil, de factură populară,pe ambii îi apropie duioşia evocării.
==caracterizează personajul Tom
Tom este personajul principal din acest fragment.Prn
caracterizare indirectă,Tom este prezentat îndeplinindu-și munca dată de mătușa
Polly.Prin mișcări grațioase se preface încântat de munca sa, văruitul gardului,
este o plăcere.Este un vicleșug cu care-l ademenește pe Ben care,naiv,intră în
jocul lui,insistând să văruiască și el.Și astfel joaca de-a văruitul devine un
lanț al slăbiciunilor de care profită Tom.În joaca lui intră mulți băieți care
se întrec în a-i oferi Tom diferite obiecte,pentru a se bucura de îngăduința
lui.Tom nu este numai un băiat inteligent care profită de naivitatea
prietenilor,dar este descurcăreț:scapă de munca silită la care fusese
supus,strânge cadouri și nu se obosește.În dialogul cu Ben aduce argumente
serioase,privind munca lui de a vărui,este un gard important care trebuie să
arate bine,iar Ben se lasă păcălit.Asta înseamnă istețime, convingându-i
pe toți copiii că munca este un drept sacru și nu o povară grea.Prin joacă el trăiește
în lumea copilăriei,este un băiat obișnuit ca majoritatea băieților din jurul
său și totuși - un personaj special, înzestrat cu minunate calități de psiholog și
organizator.Reușește cu ușurință să-și inspire prietenii mai puțin inventivi și
curajoși să muncească.
