Textul 1
,, — În port? D-apoi acum nu-i nici un vapor!
— Dumneata mână, dacă ţi-am spus!
Călătorul porni la deal, spre oraş, cu pelerina şi cu
şapca la subsuoară, cu micul geamantan în mână, lăsându-l pe birjar singur.
Acesta ridică din umeri a nedumerire, dar, ca să nu-şi mai bată capul cu un
călător zănatic, smuci hăţurile şi porni spre locul poruncit.
Călătorul nostru,Anton Lupan,urca strada la deal,spre
oraș,să zici că uitase de cufăr și de port.
Curiozitatea din privirile lui nu mai părea atât de vie
ca la început, ceea ce dovedea că locurile îi erau cunoscute şi nu înfăţişau
pentru el nimic nou. În schimb, între sprâncene i se iviseră două cute grele,
semnul unei nelinişti, al unei mâhniri care nu se văzuse până atunci.
Pe o parte şi pe
alta a străzii se înşirau magazii închise, cu drugi de fier puşi de-a
curmezişul uşilor, prăvălii cu obloanele trase, fiindcă era zi de duminică,
apoi frizerii, cafenele, birturi şi alte locande nu prea înţesate de muşterii.
Cartierul, aflat între gară şi port, trăia mai viu, desigur, în zilele de
lucru, când aici, în locul acesta de legătură a negoţului dintre Apus şi
Orient, se vânturau mărfuri de la vapor la tren, sau de la tren la vapor.
Anton Lupan merse astfel pe trotuarul aproape pustiu vreo
câteva sute de metri, fără ca semnul de îngrijorare de pe chip să fi dispărut,
până ce ajunse la biroul domnului Iacomachi, unde mai fusese o dată acum câteva
luni. Nu nădăjduia să aibă o veste mai bună decât rândul trecut, totuşi, de
vreme ce era în oraş, nu-l lăsa inima să plece mai departe, înainte de-a afla
dacă, prin cine ştie ce minune, între timp...
În liniştea desăvârşită a casei ...kir Iacomachi se ivi
în uşă, cu papuci de atlas verzui, ridicaţi de vârf, cu giubeaua de duminică,
neagră, bătută cu fir gălbui şi împodobită pe margini cu blană de samur, cu
tichie albastră în cap...
— Să mă ierţi, kir Iacomachi, dacă ţi-am stricat
tabietul, începu acesta, uitându-se la ciubuc şi la mătănii. Cred că mă mai ţii
minte. Am fost la dumneata în noiembrie, anul trecut. Nu cumva s-a auzit ceva,
între timp, despre Pierre Vaillant sau despre corabia lui?
Kir Iacomachi se uită la el mirat, sau poate chiar
altfel... apoi ridică braţele spre cer.
Anton Lupan nu se aştepta la o altă veste... Dar ocolul,
făcut în căutarea unui prieten de negăsit, îi prilejui lui Anton Lupan să
întâlnească alt om, prin una din ciudatele întâmplări ale vieţii care îţi scot
în cale, când te aştepţi mai puţin, tocmai pe cel de care ai nevoie mai mult.”
(Radu Tudoran,,Toate pânzele sus”)
Textul 2
,, Unul
dintre marile orase ale Romaniei, Brasovul, are un farmec aparte greu de expus
in cuvinte care sa ii faca dreptate. Este un oras al contrastelor, un oras modern
si totusi bogat in istorie, in care influentele diverselor minoritati se
impletesc armonios iar stilul de viata de aici, mult mai calm si linistit,
rezistent parca la trecerea anilor, este protejat de muntii ce inconjoara
orasul. Pentru turistul pasionat de locuri speciale si comori ascunse, Brasovul
are multe de oferit...
O plimbare
de dimineata pe Strada Republicii cunoscuta si sub numele de Ulita Caldararilor
este inceputul perfect pentru o zi ce imbina cultura, istoria si natura in
reteta perfecta pentru calatorul adesea grabit. O plimbare pe aceasta strada
pare o plimbare inapoi in timp, unde sunetul masinilor, poluarea si viata
haotica din marile orase par la mii de kilometri distanta.
De pe strada Republicii pana la Piata Sfatului, intreg
Brasovul pare sa stea undeva la granita intre fascinantul Ev Mediu si prezent,
adesea turistul trezindu-se coplesit de diferenta dintre cladirile ce respira
istorie si trecatorii moderni si grabiti, la fel ca in orice alt oras. Aici
turistii se pot opri pentru o cafea de dimineata inainte de a porni in prima
aventura a zilei.
Strada Sforii, cu o latime cuprinsa intre 1.11 si
1.35 metri, este unul dintre obiectivele turistice pentru care orasul Brasov
este cunoscut in toata Europa si nu trebuie ratat la o plimbare prin oras,
aceasta fiind una dintre cele mai inguste strazi de pe continent.
Masivul Tampa: Turistii care ajung in Brasov pot
profita de prima parte a diminetii pentru a se bucura de natura din zona,
natura ce incadreaza perfect orasul. Ridicat la 400 de metri fata de oras si
ajungand la altitudinea maxima de 960 de metri, masivul Tampa este o rezervatie
naturala ce adaposteste peste 450 de tipuri de plante printre care si zambila
salbatica, dar si fauna protejata in intreaga Uniune Europeana.
Biserica Neagra: Nici un tur al orasului nu se
poate incheia fara o vizita in Biserica Neagra, simbol al orasului,realizată in
stil gotic, construita
in anul 1380 a fost partial distrusa intr-un incendiu in urma cu 300 de ani,
moment in care si-a primit numele actual. Aici au loc concerte de orga pe
timpul verii.
Program de
vizita: Marti – Sambata 12:00 – 19:00, Duminica 12:00 – 15:00, Luni inchis.
Cetatea
Brasovului: Cetatea ce dateaza din secolul XV este un ansamblu fortificat
cu o suprafata de aproximativ 23.000 mp construiti din piatra. Intre
fortificatiile Brasovului, construite de diverse bresle, se numara 3 bastioane
ce mai pot fi vizitate si astazi alaturi de fortificatiile din afara zidului,
Cetatuia si muzeul Muresenilor. Intre acestea, Bastionul Tesatorilor, asezat pe
Aleea Tiberiu Reiceanu, este un punct perfect de incheiere a turului orasului
in atmosfera tipic medievala.
Program: Marti –
Duminica 10:00 – 18:00, Luni: Inchis
(blog travelminit.ro)
==prezintă o trăsătură a textului narativ, ilustrând o
secvență—text 1
În acest text narativ principalul mod de expunere îl constituie narațiunea care se caracterizează prin relatarea unor evenimente la care iau parte personaje: un personaj,Anton Lupan, merge printr-un oraș,pe străzi spre a afla vești despre un prieten și corabia acestuia.
==un element de conținut comun celor două texte,o
secvență din fiecare
Un element de conținut comun celor două texte este prezentarea unui oraș:în primul text sunt prezentate locuri diferite dintr-un oraș-port într-o zi liniștită de duminică străbătute de un personaj,Anton Lupan, ce-și caută un prieten.În al doilea text,nonliterar, este prezentat ca într-un ghid turistic orașul Brașov cu numele câtorva obiective ce pot fi văzute de turiști,cu orele de vizitare.
==crezi că materialele informative turistice contribuie
la formarea culturii generale?=text 2
Da,cred că
ghidurile turistice oferă informații, motivează călătoria, ajută orientarea și
deplasarea călătorilor de orice vârstă, facilitează înțelegerea unor locuri sub
aspect geografic, istoric, cultural și economic, educă felul de a privi
obiectivele turistice,programul de vizitare.Acestea pot fi procurate de la
agențiile de turism și sunt atractive prin informații despre obiectivele ce
urmează a fi vizitate,arată fotografiile din locurile de vizitat. Pentru orice
turist aceste materiale pot fi adevărate manuale,deoarece prezintă hărți
geografice ale locurilor,numele locurilor,obiective de vizitat,orele de
acces,muzee,parcuri,nume ale personalităților ce au trăit sau trăiesc,case
memoriale.Astfel,un turist învață și noțiuni de geografie,de istorie,literatură,vizitează
muzee cu opere de artă,merge la spectacole din acele locuri turistice.Astfel în
prezentarea orașului Brașov sunt numite câteva obiective,detalii istorice sau
de interes pentru turiști,programul de vizitare a accestora.
În concluzie,materialele turistice oferă adevărate lecții de viață din domenii diferite,iar vizitatorii dobândesc cunoștințe ce-i îmbogățesc spiritual.
==asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text
literar,prezentând o valoare comună prin referire le câte o secvență din
fiecare text.
Tema prieteniei în
acest fragment și în,,Micul Prinț”de Antoine de Saint-Exupery .
Și în fragmentul din,,Toate pânzele sus”,Anton Lupan este omul neliniștit care-și caută neîncetat prietenul,corabia acestuia.Revine în port,parcurge străzi,locuri cunoscute.Deși nu se așteaptă la răspunsuri,își caută continuu prietenul,întreabă același om,pe kir Iacomaki,cu speranța că-i va da o veste bună.Va continua să-l caute ,pentru el prietenia este o marcă esențială a omului.
=rezumatul fragmentului:
Călătorul,Anton Lupan,merge spre oraș,lăsându-și bagajele
în grija unui birjar.Este neliniștit,supărat.Trece pe lângă prăvălii
închise,locuri cunoscute,gândind că e o zi de duminică și de aceea nu vede
oamenii obișnuiți.Își amintește că în celelalte zile era o mișcare a oamenilor
prin aceste locuri.Ajunge la biroul domnului Iacomachi,deși nu are vreo
speranță în a afla vreo veste despre prietenul său,Pierre Vaillant și corabia
acestuia.Kir Iacomachi apare înaintea lui și acesta îi observă îmbrăcămintea de
duminică.Nu primește nicio veste bună.Gândește că în drumul lui poate întâlni
un alt om care i- ar putea fi de folos.