,, O singura data am avut sentimentul
iluzoriu ca stabilesc, în fine, un cap de pod cu tinutul îndepartat: era
primavara si stateam pe podetul cu balustrada de beton
imitând trunchiuri împletite de copaci din Cismigiu, privind barcile care
treceau pe dedesubt. Mirosul m-a luat prin surprindere si a facut iarasi ca
totul sa explodeze. Înainte sa ma-ntorc si sa surprind un cârd de fete trecând
pe role peste pod, am crezut ca, în fine, am avut o imagine! Mi-am reevocat-o-n
memorie si am crezut ca voi fi sfâsiat de nostalgie: era o vitrina cu bomboane
de ciocolata învelite-n foita de staniol, foite rosii sclipitoare, vernil si
intens violete, cu modele de stelute si mici dreptunghiuri, era o femeie în
fata vitrinei (purta o haina de culoare roz) si mai era ceva, lucrul cel mai
enigmatic, o umbra, o mare umbra cazând peste vitrina. Totul tinea cât o
clipire din ochi, totul se-ntindea parca în cele mai senzitive zone ale
memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipa traita de mine
cândva si patrunsa miraculos în realitate... Oricât m-am straduit, n-am putut
gasi în memoria mea o localizare a a acelei fulgurante viziuni. Fusese
poate, ma gândeam, dintr-un vis...
Mama era gigantica pe lânga mine. Aveam poate trei ani, poate
nici atât. Tramvaiul cu care mergeam spre locuinta matusii se clatina pe sine.
Spinarea vatmanului, în camasa asudata, parea o pânza umflata de corabie. Am
coborât la Rond, pe macadamul din jurul statuii.
Statuia din centrul pietei înconjurate de cladiri bizare, pline de gorgone si
de atlasi de ipsos, era de-a dreptul colosala si-si lasa umbra ca de gnomon
peste vitrina cofetariei. Ne-am îndreptat catre usa ei cu clopotel.
în vitrina erau bomboane de ciocolata înfasurate în poleieli colorate. Mama a intrat
"doar pentru o clipa", lasându-ma s-o astept afara.
Norii se sfâsiau de crestetul încoifat al statuii.
Tramvaiul nostru trecuse si piata era goala, doar
sina sclipea de-a lungul ei. Între fatadele straine linistea se lasase
desavârsita. si mama nu mai iesea din cofetarie. Ma pierdusem de ea, aveam sa
ramân mereu acolo, în piata cu statuie uriasa. Am început sa tip din rasputeri,
ghemuit pe vine, când usa s-a deschis si am zarit o mâneca roz si am
stiut ca e mama. Un val de iubire, cum n-aveam sa mai simt vreodata, m-a
coplesit. Mama, cârliontii ei castanii, fata ei subtire, gâtul ei, bratele ei!
M-am înclestat de soldurile ei râzând printre lacrimi, când am simtit aroma. Parfumul dulce, usor mentolat, pe care n-aveam sa-l
mai uit niciodata. În mâna mamei era o punga de hârtie cu margini zimtate.
,,Uite ce ti-am cumparat!" în punga erau bomboane roze,
discoidale, foarte usoare, din zahar expandat. ,,Le zice cercelusi",
mai zise mama. Ele miroseau asa, ele umpleau piata de parfum, încât statuia
abia se mai zarea ca prin ceata.
Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou si-am început sa plâng de
fericire sau de nefericire pâna când prietena mea m-a trezit, mirata, si mi-a
sters lacrimile.
(Mircea Cărtărescu,,Cerceluși”)
,, Se întipăresc în memoria noastră afectivă și se lipesc
de pielea și de personalitatea noastră mai mult decât orice haină sau
accesoriu… Dar tocmai pentru că ne sunt atât de apropiate, am început să le
punem la îndoială alchimia.
Probabil ai observat: câteodată, parfumul tău preferat
parcă nu mai infuzează aceeași orchestră de arome ca în prima zi. Nu, nu îți
joacă feste sistemul limbic și memoria olfactivă (poate cea mai puternică
dintre tipurile de memorii), ci industria parfumeriei e nevoită să se adapteze
noilor reglementări UE. Acestea sunt menite să ne țină la adăpost de alergii și
de alte rele, însă modificarea structurii unui parfum considerat capodoperă ar
putea fi comparabilă cu alterarea culorilor Mona Lisei.
Francis Kurkdjian, unul dintre cei mai aclamați
parfumieri ai lumii, mi-a povestit odată în cadrul unui interviu: „Atunci când
imaginez un parfum, știu cum trebuie să fie rezultatul final, așa cum un
compozitor de muzică își poate imagina notele pe portativ. Drept urmare,
cercetez, mă joc cu proporțiile, cu formulele, pentru ca rezultatul final să-mi
reflecte viziunea și emoția”.
Parfumierii sunt atât artiști, cât și chimiști. Cu toate
astea, ei nu sunt protejați de drepturile proprietății intelectuale, iar
creația lor nu este recunoscută legal ca fiind una a minții, ci mai degrabă o
formulă industrială, ce poate fi reprodusă și modificată. Drept urmare, multe
capodopere (din punct de vedere creativ) au fost reformulate pentru a
corespunde noilor reglementări UE. Spre exemplu, în parfumerie au fost
interzise în 2015 ingrediente precum mușchiul de stejar care, botanic vorbind,
e o încrucișare între o algă și o ciupercă. Din această substanță naturală
regăsită în versiunile originale ale parfumurilor Chanel No. 5 și Miss Dior au
fost interzise două molecule (pentru că între 1 și 3% din oameni pot suferi
reacții alergice, precum dermatita de contact) ce ofereau note lemnoase și
prelungeau aroma.
„E foarte dificil să susții că un parfum poate fi 100%
natural ....Dacă cineva ne-ar cere să facem un parfum complet natural,l-am
putea face.Numai că am pierde foarte multe senzații,multă emoție.”
(Lavinia Gogu,Alchimia parfumurilor între știință și natură)
=prezintă locul acțiunii din primul text—secvență
Amintirile încep pe,,podețul cu balustrada de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cișmigiu”,apoi...... în piață,la Rond, pe macadamul din jurul statuii”....unde copilul de altă dată ajunge cu tramvaiul și așteaptă în fața unei cofetării.
=o temă comună celor două texte,valorificând cu câte
un element de conținut
Tema comună a celor două texte este amintirea.
Prin intermediul ironiei, unui clişeu legat de feminitate,autorul își amintește „impactul“ absolut pe care un anumit parfum îl are asupra copilului de altă dată:parfumul din visul amintirii era al mamei ,,dulce, ușor mentolat”,împrumutat de la bomboanele,,roze, discoidale, foarte ușoare,din zahar expandat”,este parfumul copilăriei,al iubirii.În al doilea text,un creator de parfumuri compară crearea unui parfum care devine un joc asemănător cu așezarea notelor pe portativ de un compozitor.
=crezi că memoria olfactivă
influențează anumite reacții și comportamente—text 1
Memoria olfactivă se referă
la memoria mirosurilor. Mirosurile ne pot aduce multe amintiri. Când mirosim
ceva pentru prima dată, îl legăm inconștient de un eveniment, o persoană, un
obiect, un timp sau un loc. Când întâlnești din nou parfumul, legătura este
deja formată și gata să obțină o amintire sau chiar o stare de spirit. Un miros
ne poate face să ne simțim fericiți, pentru că amintesc de unele momente din
copilărie,așa cum autorul fragmentului,,Cerceluși”își amintește într-un timp al
visării de parfumul mamei.Retrăiește timpul copilăriei când printr-o
îmbrățișare a iubirii a simțit parfumul pe care,,cercelușii”,bomboanele roze
i-au împrumutat mamei
mirosul,,dulce,ușor mentolat.
Din moment ce întâlnim cele mai multe mirosuri în copilărie și mai târziu în tinerețe, acestea evocă adesea amintiri din copilărie.De aceea facem asociații între mirosuri, emoții și amintiri.Mirosurile declanșează amintiri emoționale mai vii și sunt mai capabile să inducă acel sentiment de „a fi transportat în trecut” decât imaginile.Parfumul amintirilor creează nostalgie și nu poate fi uitat,este ca o mireasmă de purificare,un simbol de lumină,
=asociază fragmentul din,,Cerceluși”cu un alt text literar,prezentând o idee comună,prin referire la câte o secvență relevantă.
Dacă în fragmentul,,Cerceluși” autorul își amintește
„impactul“ absolut pe care un anumit parfum îl are asupra copilului de altă
dată:parfumul din visul amintirii al mamei ,,dulce, ușor mentolat”,împrumutat
de la bomboanele,,roze, discoidale, foarte ușoare,din zahar expandat”,este
parfumul copilăriei,al iubirii,iar momentul îmbrățișării mamei este plin de
tandrețe....în romanul,,Un
fiu”de Alejandro Palomas,personajul este tot un copil ce povestește într-o exprimare naivă,copilărească,despre mama sa. Și el pleacă cu mama, se duc la cinema sau văd filmele muzicale,preferate de mamă acasă,pregătind un adevărat ritual: floricelele, canapeaua devine locul pentru spectacol.Sunt parteneri de dans,distracție,de bucurii.Ambii băieți au pentru mamă iubire,iar ea,mama un personaj prins într-un carusel plin de sensibilitate,emoții și iubire ce împrăștie lumină și bucurie în jurul ei.
=rezumat text 1..........................e ușor de
făcut!!!!!!!!!!!!!!......................................
