Apartenența unui fragment la genul epic,,Uniforme de general”de Mircea Eliade

,, Înaintau amândoi în vârful picioarelor, cu mare grijă, şi de câte ori podeaua scârţâia mai puternic, se opreau brusc, ţinându-şi răsuflarea. Şi în acea clipă, aproape fără să-şi dea seama, Ieronim apăsa butonul lămpii de buzunar şi rămâneau pe întuneric.

— Să nu-ţi fie teamă, îi şopti când, puţin timp în urmă, se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea şi, rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, una din uşi se deschise încet, scârţâind prelung, ca un geamăt înfundat. Să nu-ţi fie teamă. Nu e nimeni în toată casa...

— Atunci de ce vorbeşti atât de încet? îl întrebă celalt.

Ieronim reaprinse lanterna şi roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalţe totuşi până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: faţa ofilită de licean, cu ochii adânciţi nefiresc în orbite, buzele subţiri şi părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. — Spuneai că te cheamă Vlad, nu e aşa?

 — Vlad. Vladimir Iconaru.

— Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-şi puţin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman, în nici o poezie, nimeni, repet, n-a cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce noaptea în podul unei case străine şi se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soţului ei; să găsească, zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două uniforme de general.

 — Dar spuneai că sunteţi rude...

— Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al văduvei general Iancu Calomfir. Dar ce-are a face? Ne-am introdus în acest pod cu chei false, la căderea nopţii, ca să căutăm un anumit obiect şi să-l furăm. E adevărat, un obiect având poate de un anumit interes istoric, dar fără valoare: două uniforme.

— Şi o colecţie de coleoptere, adăugă Vladimir.

Ieronim îşi înălţă din nou lanterna, şi de data aceasta îşi concentră lumina deasupra capului băiatului, apoi îi făcu semn să-l urmeze. Dar după câţiva paşi se opri.”

                                                                                         (Mircea Eliade, Uniforme de general)

        Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

        În primul rând, are acţiune:Doi tineri-un actor și un licean- pătrund în podul unei case vechi,străine,,cu un scop bine precizat”,pentru a,,fura”două uniforme de general ale unui erou de război,generalul Iancu Calomfir.Scriitorul urmărește incursiunea nocturnă,aventura din podul casei,unde au intrat cu chei false,asemenea unor eroi din filme,merg încet cu grijă,își luminează drumul cu o lanternă,se încurajează,pentru a-și atinge scopul- de a găsi lada în care au fost păstrate uniformele de gală,obiecte cu interes istoric.Doresc să găsească și o colecție de,,coleoptere”-insecte.

         În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje: Numărul personajelor este redus:Ieronim,caracterizat indirect de autor, este cel care a inițiat căutarea,cunoaște casa,știe că nu e nimeni în acea casă,dar e prevăzător-nu face zgomot,întrerupe lumina,vorbește în șoaptă,are teamă,dar vorbește,pentru a nu se trăda.Pe al doilea băiat abia îl cunoaște, nu-i știe bine numele și ca un adevărat expert îi explică de ce se comportă cu prudență,deși recunoaște că există un grad de rudenie între el și familia generalului.Celălalt băiat,Vladimir Iconaru, devine partener în acţiunea îndrăzneaţă, cu multe pericole neprevăzute din curiozitate,îl ascultă cu interes pe Ieronim,dovedind că îi poate fi credincios.Scriitorul îl caracterizează direct,descriindu-l în lumina lanternei cu trăsături fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă,este impresionat de autoritatea lui Ieronim. Coordonatele spaţio-temporale sunt bine fixate:este noapte,iar podeaua podului scoate sunete sinistre: scârțâie, se aude un geamăt,este o atmosferă misterioasă,sinistră.Podul este un labirint,este misterul,iar lanterna este firul ce le le călăuzește imaginația tinerilor.

       În sfârşit, ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea este predominantă,folosită pentru a prezenta acţiunea celor doi tineri,care caută o ladă veche, dialogul îi diferențiază pe cei doi tineri,dinamizează acțiunea celor doi,iar descrierea apare puţin, pentru a crea cadrul acţiunii şi a-l prezenta pe Vladimir.

Citindu-l pe Eliade,oricine se simte intrând într-o lume fantastică.