Fabula- ,,Lupul și motanul ”de Alecu Donici

  

,, Un lup odată au intrat,
De frică, nu de voie bună,
Scăpând viața, la un sat.
El se gonea din urmă

De către vânători cu puște înarmați
Și câini întărâtați;
Iar un așa alai să nu dea Dumnezeu
Nici la vrăjmașul meu.
În deznădăjduire,

Sărmanul lup căta oriunde mântuire
Și, întâlnind pe un motan,
Prieten de mai an,
Îi zice: "Frățioare!

Tu nu știi undeva aici a mea scăpare?"
— Ba știu — răspunse el — aleargă la Trifan,
Că este foarte blând și milostiv țăran.
— Oh! nu pot, către dâns' sunt tare vinovat,
Căci astă-iarnă lui vițica i-am mâncat.

— Apoi dă fuga la Arvinte,
El este un țăran și vrednic și cuminte.
— Cu dânsul iarăși sunt smintit,
Pentru c-adeseori lui oi am spârcuit.
— Așadar ce să faci? La vornicul bătrân
Aleargă, că e bun și primitor român.

— Nici la acesta n-am obraz,
Lui an cu niște miei i-am fost făcut necaz.

— Apoi dar, cumătre, nu-i bine.
Și ce nădejde ai aice pentru tine,
Când tu cu toții ești stricat
Și numai singur vinovat:
Culege dar ce-ai semănat!”

  Fabula este specia genului epic, în care, prin intermediul unei întâmplări la care iau parte animale sau plante personificate, se pune în evidență o învățătură. ,,Lupul și motanul”de Alecu Donici este o fabulă- specie a genului epic în versuri(uneori în proză) în care sunt  satirizate defecte omenești cu scopul de a le îndrepta. Personajele fabulei sunt animale,plante sau obiecte înzestite cu însușiri omenești.

           În primul rând, este un text epic. Are acţiune, personaje, narator. Structura textului este specifică fabulei are două secvențe:sceneta propriu-zisă-întâmplarea- și morala-învățătura.

Acţiunea este simplă :un lup vânat de câini,,întărâtați” și de vânători își găsește scăparea într-un sat.În fuga-i disperată,gândind că n-ar dori nimănui o așa încercare,întâlnește un,, prieten de mai an”-un motan,căruia îi cere ajutorul.Motanul îi propune mai multe variante de adăpost,dar lupul refuză,pentru că tuturor le adusese pagube:o vițică,niște oi,miei.

            În al doilea rând sunt personajele, prin intermediul unor animale, sunt criticate, de fapt, defecte umane :lupul dobândeşte semnificaţii de  simbol al  ferocităţii, o sinteză a atributelor negative, o augmentare a trăsăturilor malefice.Este urmărit de vânători și câini,disperat caută oriunde scăpare.Totuși recunoaște fărădelegile săvârșite,înțelegând că nu-și poate găsi adăpost niciunde.Este tipul omului ce a înfăptuit nedreptăți,ce se știe dușmănit pentru faptele  nedemne,care trebuie să-și primească o pedeapsă.Motanul este tipul omului prietenos,dornic de a ajuta pe cei în impas;găsește soluții,iar,în final,când înțelege caracterul celui ce-și mărturisește faptele,cu inteligență,experiență de viață îl dojenește:cel ce face nedreptăți,va avea parte de suferință,nu va fi primit într-o comunitate.

      În sfârşit, textul este fabulă, pentru că are un mesaj cu caracter educativ,o morală prin care autorul își exprimă atitudinea față de realitatea prezentă:,,culege ce-ai semănat”-  este o lege importantă și trebuie să se țină seama de ea în orice împrejurare,astfel orice ființă va deveni stăpân pe destinul său. Observă ceea ce culegi și adu-ți aminte ce ai semănat, inevitabil, vei găsi cauza. Daca vrei să ai mai mulți prieteni, să fii în mijlocul oamenilor și să ai o viață adevărată, aproprie-ți oamenii.

 Semăn și culeg cu gândurile, cuvintele și acțiunile mele, tot ceea ce suntem reprezintă rezultatul a ceea ce am înfăptuit.Răul atrage întotdeauna suferința, fiindcă natura sa este contradictorie, conflictuală și distructivă.

       Deși este o operă epică, dialogul  este modul de expunere predominant cu rol în caracterizarea personajelor,iar narațiunea face legatura între secvențele dialogate.Naratorul povestește la persoana a3a și își exprimă atitudinea critică față de cele prezentate prin intermediul moralei. Prin personificare, animalelor le se atribuie însușiri omenești. Este o operă în versuri cu măsură inegală și cu rimă variată.