O mulțime de animale și specii de păsări autohtone și
exotice mă așteaptă la Grădina Zoo
București: maimuțe, bivoli, cinteze, struți, anaconde, tigri, lei, tigrul indian, ceri și antilope, puma,oi berbere, găinușe de baltă și multe altele.
De curând, gradina zoologică a primit zebre din Kenia și manguste vărgate.Așa
că m-am hotărât,e vacanță,e vară,e duminică...voi merge la Zoooo!
Orice om,dacă are suflet de copil, nu are cum să nu se
bucure de o vizită la Grădina zoologică, de toate animalele,păsările și de
zâmbetele calde pe care oricine le poate
vedea întipărite în jur.
Văd
multe animale care trăiesc în luxuriantele păduri tropicale amenajate:
elefanții inteligenți cu abilități de a
învăța noi lucruri,îi privesc cum își
fac baia de dimineață,sunt mari,enormi,greoi,dar au o delicatețe,o ușurință de
a se mișca,încât parcă se supun unui
ritual vechi.Departe,hipopotamilor nu li se vede decât spinările enorme.E
liniște și dintr-odată o armată de babuini
năvălesc pe malul apei aplaudându-i.Se bucură de libertate,de verdele copacilor,se
joacă asemenea copiilor fără griji.Mai departe trăiesc în habitatul lor bine amenajat
șacali și manguste, lemuri care vin lângă noi,oamenii, vulpi zburătoare - un
fel de lilieci, dar mai mari. Urangutanii, blânzi se leagănă agale de crengile
arborilor din împrejurimi.Toți ochii îi privesc cu admirație ,și gândul zboară
către King Kong din film,cel îndrăgostit de o fată frumoasă,blondă...Mă opresc și-l privesc pe cel care stă sfios într-un colț,îndrăznesc și-i arăt un măr roșu.Cred că i-am atras atenția,mă privește,înălțând sprâncenele,se ridică nehotărât,se așază din nou,iar se ridică,iar eu stau nemișcat.
Iată-l!vine parcă plutind,e delicat...ciudată este tristețea din ochii lui.Îi întind mărul,îl apucă și pleacă.Mai fac o încercare,îl strig:King Kong!iar el se-ntoarce și mă privește.Simt că nu mai pot respira,revine și scoate un sunet ușor.Cred că mi-a mulțumit.Voi sta acolo până la închidere,ne privim,iar la plecare îl mai strig și plec.Sigur voi reveni,sigur!
Am vizitat,m-am încântat,dar undeva în suflet simt o
tristețe apăsătoare...de ce?m-am simțit ca micul Mowgli și mă întreb:cum ar fi
fost toate animalele acestea în LIBERTATEA
ADEVĂRATĂ.....
