În clasorul cu
timbre al bunicului meu am găsit un timbru pus pe o singură linie-era din 1968
cu portretul savantului Emil Racoviță.Parcă auzisem la școală acest nume și
curios l-am întrebat pe bunicul despre el.A rămas uimit de întrebarea mea și
zâmbind m-a întrebat dacă e vorba de un joc de pe tabletă.E!nici chiar așa,mai
citesc și eu...și-atunci, serios, a început să-mi explice că savantul despre
care îl întreb e deosebit pentru știința românească.Ce-am aflat m-a surprins:
Emil
Racoviță a pus bazele unei noi științe: Speologia,adică viața în grote.
S-a născut în Iași
,l-a avut ca învățător pe îndrăgitul povestitor de la Humulești , Ion Creangă; la Paris își
îmbogățește cunoștințele în domeniul științelor naturii...plecă pe vasul „Belgica”
, în calitate de naturalist al expediţiei antarctice-belgiene, care avea drept
scop cercetarea științifică a regiunii Polului Sud. (A fost vorba de o
călătorie din Țara de Foc spre Antarctica, în condiții vitrege, cu temperaturi
de minus 40 de grade și 13 luni cu nava prinsă între ghețuri și amenințată în
fiecare clipă să fie sfărâmată. Îl cunoaște pe Roald Amundsen , celebrul explorator de mai
târziu al regiunilor polare,iar între ei se naște o strânsă prietenie.) Descoperă
singura plantă fanerogama- planta cu flori ce se înmulțește prin semințe - care
trăiește în ținutul antarctic. De o deosebită importanţă a fost contribuţia lui
la studiul vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a
adus o notorietate deosebită în lumea ştiinţifică a momentului. El a rămas
atunci în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc.
Ascult și nu-mi
vine să cred cât de neștiutor sunt!... au existat așa oameni?Ce cuvinte a
rostit!!!
„În
vârtejul ce ne stăpânea auzul, în vâltoarea urgiei înghețate ce ne mișca
trupul, în alba întunecime ce ne lua vederile, ne simțeam așa de pierduți și
așa de singuri, încât speranța ne părăsea și numai un singur simțământ ne
susținea, simțământul datoriei“.
Și bunicul
continuă să-mi citească: Animat de pasiunea sa de cercetător al tainelor lumii subpământene
publică,,Eseu asupra problemelor biospeologice” –un studiu despre viețuitoarele
cavernicole.
Dar curiozitatea
îl duce în Insula Mallorca, unde
descoperă, în peștera Cueva del Drach, noi specii de crustacee, dedicându-se exclusiv
ecosistemelor subterane; peste ani, autorităţile din Mallorca au amplasat, la
intrarea în oraș, o statuie a omului de ştiinţă român.
A iniţiat un
program privat internațional de cercetare numit „Biospeologica”, destinat
cercetării faunei peșterilor.Spunea celor ce-l ascultau:-Sunt vietăți pe care
nu le agreezi? Dar locuri în natură în care să nu-ți dorești să fii? Mulți se
feresc de peșteri și grote, dar sunt persoane care sunt atrase în special de
peșteri și de frumusețile rare pe care acestea le adăpostesc.
Ca o
recunoștință, în perioada 1929-1930, Racoviţă a fost ales Președinte al Academiei
Române!
„A ști sau
a nu ști , aceasta este întrebarea !” – spunea Emil Racoviță – „Căci a nu ști
înseamnă : superstiții ,egoism orb , concurență salbatică , neînțelegere ‚
dușmănie , război , foamete , prăpăd .
A ști înseamnă
pentru omenire : organizare temeinică , activitate rațională , cooperatism ,
solidaritate, evoluție pașnică „ …
Va trebui să mă gândesc la cuvintele astea.....
