,,Cine poate şti
De unde vine vara
Şi încotro se duce
Cântând
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara,
Fierbinte şi dulce,
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Şi cum,
În miros de lapte, de fân şi de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici,
Înspre bunici.”
Şi încotro se duce
Cântând
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara,
Fierbinte şi dulce,
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Şi cum,
În miros de lapte, de fân şi de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici,
Înspre bunici.”
( mesajul unui text liric= ce transmite
textul(sentimente,stări), titlul și semnificația lui,limbajul figurat)
Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei,,Cine poate ști?”de Ana Blandiana
este răspunsul la o întrebare-ghicitoare,care se transformă într-un joc al
cuvintelor ce au ca scop alunecarea visului spre realitate.Cine oare știe
mersul vieții?
Tema poeziei este jocul copilăriei, iar ipostaza
eului liric este aceea de observator.Titlul poeziei o întrebare la care
se așteaptă un răspuns despre vara-momentul bucuriei de a
trăi,despre lumina ce dezvăluie toate secretele și alungă întunericul.
Un prim argument îl reprezintă reluarea întrebării din titlu,o adresare
care cere răspuns.
Vara este personificată într-o ființă de basm
strălucitoare ce împarte pământului,cântând din convoiul ei,
speranța,tinerețea,lumina,căldura,bogăția.Un răspuns anonim este surprinzător:
vara vine din locul miraculos al încolțirii,,pământul”,acolo unde se ascund bogății
în,,pepenii verzi”ce devin adevărate palate pline de bogății -ca-n
povești.Descrierea interiorului unui palat-pepene-este plină de
strălucire:,,rubine,potir,nestemate,purpură”.Răspunsul adevărat este primit de
la,,o fetiță cuminte”,un copil cu fantezie,ce vine din lumea basmelor și astfel
eul liric află că vara poate fi definită printr-un singur cuvânt:petrecere!
.Vara vine dintr-un început din,,copilărie” începutul ascensiunii spre
cunoaştere,spre lumină, spre frumos.Vara este bucuria începutului vieții trăită
în dulceața,,lapte”,al culcușului ,,fân”cu
primele amintiri,,fum”,rostogolite în
viața renăscută cu norocul de a vedea adevărul vârstelor.Cuvintele din
final,,înspre bunici”semnifică o reîntoarcere- alunecarea omului în cercul vieții.
Un alt argument îl constituie
expresivitatea figurilor de stil:personificarea verii într-o ființă ce aduce
bucuria vieții,transformând Universul într-o joacă a copilăriei,a strălucirii,a
fanteziei. Metaforele poeziei sunt pline de sensibilitate și culoare ce aduc
frumusețea trăirii în lumea jocului copilăriei,vârsta pe care o vede ca un
mister al lumii,o renaștere a vieții:,,caravana”verii este convoiul magic al vieții
care prinde clipa bucuriei;,povara fierbinte și dulce”exprimă suferința entuziastă,din
care se pot nasc bucurii;,pepenele-palat”este locul basmelor în care omul visează;,,mirosul
de lapte,de fân și de fum”enumeră intimitatea,căldura primilor ani ai vieții.Verbul,,alunecă”are
sensul de cădere,căreia omul nu-i poate opune rezistență,iar insectele
enumerate semnifică:fluturele-revenirea la viață;buburuza-norocul;furnica-munca.
În abordarea
textului liric, prezența eului liric, apare în formele pronumelui
personal:,,mie,mi”. Confesiunea poetică și întrebarea retorică
accentuează dorința de a cunoaște vârsta inocenței.
În concluzie,
consider că mesajul poeziei-creează o lume miraculoasă, strălucitoare, o
bucurie pentru întoarcerea în spațiul copilăriei atât de miraculos,atât de
trecător.