Lumina tot mai
strălucitoare a soarelui, reflectată în luciul apelor ori în verdele ierbii,
cerul vioriu şi profund, cântecul păsărilor, beţia de miresme şi de culori
răspândită de exploziile florale îndeamnă sufletul să treacă peste zăgazuri,
să-şi regăsească inocenţa şi bucuria. De asta îmi place aşa de mult primăvara
în mai... pentru izvorul de bucurie pe care reînvierea naturii îl dezleagă în oameni.
Florile de mai poartă
culoarea purităţii, a eternităţii, a păcii sufleteşti şi a aspiraţiilor
înalte.
Îmi plac florile albe,pentru că îngerii - mesagerii lui
Dumnezeu - sunt întotdeauna înfăţişaţi în straie de un alb imaculat şi extrem
de strălucitor, la fel ca şi zânele şi alte spirite bune din credinţele
străvechi. Și-mi mai plac ciorchinii de flori albe şi parfumate ale
salcâmilor, atârnaţi ca nişte lampioane în copaci ce transformă lumea în
sărbătoare. Un miros de-a dreptul biruitor care parfumează tot
universul. Hrănite de ploi, scăldate în lumină de soarele tot mai puternic
şi mângâiate de vânturile blânde ale lui Mai, aceste flori sunt miresele
albe ale pădurii,ale grădinilor și-mi vrăjesc sufletul cu frumusețea lor.În
nicio altă lună de primăvară, natura nu este atât de puternică și de plină de
seve, ca în frumosul și însoritul Mai, luna florilor și a bucuriei de a trăi. În
timp ce sufletul se topește de plăcerea scufundării în priveliștea plină de
culori și miresme,ochii mei contemplă și florile de păducel, o tufă de iasomie ori
puritatea nemărginită a florii albe de crin,iar pacea mi se aşterne în
gânduri şi în trăiri.
Cred că nu e nevoie decât de puţină bunăvoinţă,
pentru a mă concentra conştient asupra petalelor colorate şi parfumate,
minunându-mă de marele geniu al Creatorului.