gen liric--poezia,,Glas de toamnă”de Adrian Maniu

,, Toamna a făcut inimi de aur din foi...

Nicio  vorbă, niciun glas. Linişte târzie.

O pasăre se face mică, în cerul ce-o să fie alb de ploi.

Inimă, potoleşte-ţi zbuciumarea.
Pământu are odihnă pentru toate.
Ceru din slăvi înnorate,
împarte uitarea.

Linişte în ogoru unde sămânţa veghează,
linişte în sufletu învins,
linişte pe foile ce s-au desprins
şi în steaua care stă să cază.” 

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

Titlul poeziei este o metaforă-definește prin imagini şi sunete cu rezonanţe grave perioada sentimentelor profunde când sunt pecetluite sau destrămate stările naturii, temperată de liniștea ca stare spirituală,este momentul înțelegerii  tainelor ascunse.

   În primul rând,poezia,,Glas de toamnă” este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de toamnă,poetul descrie transformarea frunzelor în,,inimi de aur”-ornamente ce ascund sufletul trist în tăcerea și calmul lumii,iar păsările se topesc pe infinitul lipsit de culoare.Tăcerea este suferință,iar poetul îi poruncește inimii,sufletului să-și domolească chinurile schimbării timpului.Este vremea unui repaus,când nimic nu tulbură calmul din ,,ogor”,locul sacru al naşterii, al devenirii,al începutului  noii vieţi.Poetul repetă cuvântul,,liniște”,pentru a sublinia starea de pace și seninătate din interiorul naturii,a omului dominat de nemișcare.Liniștea este adusă de căderea frunzelor,a foilor din calendar,a stelei  căzătoare,toate anunţă tristețea,durerea.

   În al doilea rând, textul este liric, deoarece eul liric îşi face simţită prezenţa prin adresarea directă către,,inimă”,loc al zbuciumului,al neliniștii;dar și prin verbul la modul imperativ urmat de un pronume,,potolește-ți”-rugămintea omului ce caută seninul chiar și-n toamnă.

  În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul care creează imagini vizuale ale toamnei cu o atmosferă întunecată și tristă,cuvintele transmit un sentiment de nelinişte. 

  Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, organizat în versuri cu măsură inegală, rimă îmbrățișată şi ritm trohaic.

    În concluzie, poezia,,Glas de toamnă”este liric, deoarece, prin vocea eului liric, autorul descrie un peisaj dominat de liniște,nemișcare,care degajă melancolie.