E primăvară,primăvară...cu cerul senin ca ochii unui
înger din poveștile vechi,cu nori pufoși,dansând amețitor pe lângă pescăruși și
cocori și rândunici,cu hohotul colorat al baloanelor zburând spre nicăieri.E
primăvară cu parfum de flori răsărite din pământul reavăn.Un vis nostalgic din
flori de trandafiri bătuţi, roze parfumate, garoafe zvelte şi crini albi - cam
aşa arătă grădina de flori a bunicii.Cu pași ușori intru în bogăţia de flori
colorate şi parfumate,în atmosfera încântătoare și fiecare își șoptește numele:
nalba, irisul, micşunelele ruginii, trandafirul,gardenia ,iar vîntul le
leagănă,de parcă le-ar invita la dans.Îmi rotesc privirea și aud deodată o muzică
ușoară,sus, pe crengi multe,multe păsări
își potriveau glasurile,apoi florile s-au
așezat toate ordonat,iar valsul lor
era o minune,o rotire de culori și parfumuri.Am rămas pe banca veche
ascultând triluri pe care niciun instrument n-ar putea să le reproducă,am
urmărit zborul petalelor ce cădeau din salcâmul de la marginea grădinii,am
ascultat vocea bunicii ce-mi spunea legenda trandafirului,floare născută din
surâsul lui Cupidon,iar spinii sunt săgețile zeului copil.De undeva,de sus ,un
fluture micuț,s-a așezat pe mâna
mea,fără a se teme,era darul florilor,al păsărilor,al poveștilor din
grădina bunicii și cu un zâmbet i-am mulțumit.
Aici este primul loc luminat de razele soarelui, în
fiecare zi, indiferent de anotimp. Bunica îmi arată o creangă care iese un pic
în afara coroanei şi se termină într-un unghi ascuţit și-mi spune că acolo vin
şi se aşază fel de fel de păsări, iar între ele, apare una mai mare, cu pene
cenuşii albăstrii şi cu aripi dungate în alb şi negru. Ea vine când iarna
pleacă şi frigul zilei nu mai este aşa de mare, dar când îngheţul de noapte
este încă stăpân. Iat-o a venit şi acum!
I-am zis Pasărea Primăverii, pentru că după ce vremea se încălzeşte şi ramurile părului se umplu de frunze şi de flori, ea dispare, ca şi cum şi-ar fi încheiat misiunea. Nimeni n-a auzit-o niciodată cântând, şederea ei pe creangă fiind însoţită doar de sunetele şi mişcările primăverii. Pocnete moi, de crengi ce se dezmorţesc de ger, murmur firav de zăpezi ce se topesc, ape care curg din streşini prea pline. Dar dacă am răbdare şi aştept o vreme fără să fac nimic, să stau doar cu ochii închişi şi să ascult, atunci pot să aud înfiripindu-se, undeva, aproape, un foşnet fin. Vine din aer? Vine de sub pământ, dintre pomi sau din spatele tufelor goale de frunze? Cine face aşa? Al cui e freamătul acesta care se face simţit doar atunci când se apropie primăvara? Ca şi cum ar fi uruitul dezmorţit al pământului care se trezeşte din somnul iernii.Plec împreună cu bunica,șoptindu-mi că nu e bine să cunoaștem chiar toate tainele grădinii....
I-am zis Pasărea Primăverii, pentru că după ce vremea se încălzeşte şi ramurile părului se umplu de frunze şi de flori, ea dispare, ca şi cum şi-ar fi încheiat misiunea. Nimeni n-a auzit-o niciodată cântând, şederea ei pe creangă fiind însoţită doar de sunetele şi mişcările primăverii. Pocnete moi, de crengi ce se dezmorţesc de ger, murmur firav de zăpezi ce se topesc, ape care curg din streşini prea pline. Dar dacă am răbdare şi aştept o vreme fără să fac nimic, să stau doar cu ochii închişi şi să ascult, atunci pot să aud înfiripindu-se, undeva, aproape, un foşnet fin. Vine din aer? Vine de sub pământ, dintre pomi sau din spatele tufelor goale de frunze? Cine face aşa? Al cui e freamătul acesta care se face simţit doar atunci când se apropie primăvara? Ca şi cum ar fi uruitul dezmorţit al pământului care se trezeşte din somnul iernii.Plec împreună cu bunica,șoptindu-mi că nu e bine să cunoaștem chiar toate tainele grădinii....
