Se spune că în
noaptea de Paşti, odată cu Învierea Mântuitorului, când cerurile se deschid, se
lasă peste lume o lumină biruitoare.
E un mit creştin, o metaforă sau chiar se schimbă ceva şi în sufletul nostru?
Coboară cu adevărat Lumina Învierii
în lume ca o promisiune de iertare şi de iubire?
,,Veniţi să luaţi
lumină", a zis preotul, iar mâinile s-au întins către el, au atins lumina,
au devenit ele însele lumină. O bisericuţă întreagă plină de mâini, mâini care
se apropie una de alta, se ating şi devin lumină. La capătul lor, acolo unde se
sfârşesc mâinile, încep oamenii. Oamenii, ca prelungire a unor mâini cu lumină.
Oamenii îşi şoptesc bucuria învierii - Hristos
a înviat! Adevărat a înviat! - oamenii poartă, poate fără să ştie, o mare
minune în palme. Sunt cu ei, sunt una dintre acele mâini care a luat lumină
într-o bisericuţă. Lumina e mică, e fierbinte, e vie. E acolo, în palmele mele,
din ea se hrănesc şi alte mâini. Hristos
a înviat! Adevărat a înviat! Lumina tot creşte, iese din bisericuţă, e
purtată din mână în mână. Lumina îi face pe oameni să cânte, toţi împreună,
tineri-bătrâni-smeriţi -săraci-bogaţi, ocrotind în palme o flăcăruie tremurată
şi plăpândă.
Cântăm! Cântăm
bucuria, toţi laolaltă, suntem prelungirea luminii pe care o ţinem în palme.
Minunea e cu noi, gata să se stingă, pâlpâie atunci, când mă mişc, mă arde cu
lacrimile ei de ceară. Simt ceara cum mi se topeşte în palme, am mâinile pline
de ceară şi de lumină, cânt mai departe.
Alţi oameni au
candele, dintr-acelea roşii, cu capac, lumina lor e ascunsă acolo, e protejată
de vânt, dar n-o văd, n-o simt la fel ca pe aceea de lumânare. O lumânare mică,
zgribulită, îmi fumegă în palme, poate se va stinge.... ocrotesc lumina.... Nu,
n-o să se stingă!
Lumina Învierii
e cea dintâi lumină a sufletului meu. Nimic nu o poate egala. Lumina Învierii
e candela neadormită din altarul inimii omeneşti. Călăuză în întunericul din
jur.
Când o primesc, în noaptea sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, o simt ca pe o minune, ca o ocrotitoare îmbrăţişare a lui Dumnezeu. O feerie.... O bucurie şi o uimire deopotrivă.... Un început de Rai în care toți oamenii sunt iar tineri şi frumoşi. Nemuritori. Şi mă gândesc acum la câte feluri de aşteptări trăim noi, oamenii. Cea mai frumoasă, mai tandră aşteptare şi mai nădăjduitoare rămâne aşteptarea Sfintei Învieri şi a Luminii ce o primesc în cea mai tainică noapte a anului.
Cu câtă grijă ocrotesc flacăra sfântă a lumânării de la Înviere, de când o primesc la biserică şi până ce o aduc acasă. Ea va rămâne ca o lumânare luminând zi şi noapte drumul către El.
Când o primesc, în noaptea sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, o simt ca pe o minune, ca o ocrotitoare îmbrăţişare a lui Dumnezeu. O feerie.... O bucurie şi o uimire deopotrivă.... Un început de Rai în care toți oamenii sunt iar tineri şi frumoşi. Nemuritori. Şi mă gândesc acum la câte feluri de aşteptări trăim noi, oamenii. Cea mai frumoasă, mai tandră aşteptare şi mai nădăjduitoare rămâne aşteptarea Sfintei Învieri şi a Luminii ce o primesc în cea mai tainică noapte a anului.
Cu câtă grijă ocrotesc flacăra sfântă a lumânării de la Înviere, de când o primesc la biserică şi până ce o aduc acasă. Ea va rămâne ca o lumânare luminând zi şi noapte drumul către El.
Mie și tuturor ne va fi îndreptar şi ne
va schimba în bine vieţile.
Ne va da putere la vreme de restrişte şi alinare în suferinţe!!!!!!!!!!!
HRISTOS A ÎNVIAT!!!!!!!!!!!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!!!!!!!!!!!!!
