Nu
există cunoaştere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din
pământ cu frunze şi
fructe” (Ramakhrishna)
De mic visam că
zbor printre arbori, spre ceruri; de mic iubesc tot ceea ce se înalţă. Am
învăţat cât de important este să privesc, să tind, prin tot ceea ce fac, spre
înălţimi. În timp, acumulând cunoaştere şi trăiri, orizonturile lumii s-au
deschis în calea mea. Am urcat treptele cunoaşterii cu demnitate şi mândrie,
lăsând în urma mea trepte şi pentru colegii care vin. De ce trepte? Deoarece cred
că atâta timp cât nu încetez să urc, treptele nu se vor termina; sub paşii mei
care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit. Oamenii mai mari m-au învățat să construiesc în interiorul, dar şi
în exteriorul meu o lume, aşa cum mi-o doresc : cu mult verde, copaci şi flori,
păsări şi animale, cer albastru şi ploi liniştite după care să răsară
curcubeul.Bunicul îmi spune să încerc să contribui la crearea unei astfel de
lumi prin comportamentul meu corect,dacă voi ajunge pe piscurile înalte ale
înțelegerii și cunoașterii, nu voi suferi de singurătate, ci mă voi bucura că
am cu cine împărtăși acumulările mele.
Știu că niciun urcuș nu este ușor, dar după ce am urcat
câteva trepte, nu mi se pare că a fost chiar atât de greu. Bucuria de a fi reușit
se amplifică, dacă îi pot ajuta și pe cei din urma mea să urce mai ușor, împărtășindu-le
din experiența mea.
Lectura înseamnă cunoaștere,o
călătorie aparte, o evadare din realitate și pătrunderea într-un Univers în
care proiectarea dorințelor este posibilă, este încurajată și susținută.Mi s-a
spus că prin lectură dobândesc puterea
de a aduce un personaj în realitatea zilelor.Adevărat? Când citesc, îmi
imaginez fiecare pas al personajelor, fiecare gest,sigur lectura este o artă
vizuală.Mă face să mă simt diferit, extraordinar!!!!
Am citit despre
flori și-am alergat în grădină, cuprins de o mirare copilărească, neliniștit și
curios, decis să aștept cu emoție și înfrigurare înflorirea unui boboc și mi-am
spus că e atât de frumos să înflorească, este o încântare!!! Îi e teamă? de
cine?de păsările ce brăzdează zilnic cerul neînțeles de mare,care-ar ar fi în
stare, cu ciocul lor negru și neastâmpărat, să ciugulească petalele abia
apărute sau de albinele cu zumzetul lor neobosit care vor vrea să-i fure
polenul și să-l împrăștie în toate colțurile grădinii… parfumul i se va
irosi în vânturile primăverii,ale verii... culoarea, parfumul sunt daruri
prețioase menite a aduce bucurie.Aș dori ca bobocul de floare să înflorească, îl
așteaptă o lume fascinantă!... artiștii însetați de frumusețe, poeți și
pictori, fotografi vor prinde culorile florii și le va oferi drept cadou de
preț tuturor celor care nu au prilejul de a o cunoaște.
Privind bobocul
de floare,am înțeles cum cunoașterea lumii crează orizonturi noi, pentru a păși
cu tandrețe prin viață, pentru a merge agale pe calea visului care poate deveni
oricând realitate.
Noaptea privesc
imensitatea cerului acoperit de stele,iar în mintea mea se nasc mereu întrebări
despre locul nostru,al oamenilor în Univers și-mi spun că aș vrea să descopăr
cât mai multe din tainele Universului....să cunosc totul....
