,,De undeva de deasupra sa,a auzit glasul fetei:
-N-are rost să te ascunzi.Nu vreau să-ți fac niciun rău.
Iar glasul ei i s-a părut aproape prietenos și
atunci,fără să-și dea seama,a făcut o mișcare greșită.În loc să stea unde era
și să aștepte să plece fata,s-a împins într-un fotoliu mare aflat chiar la baza
stivei iar întreaga grămadă s-a surpat.Fata a țipat,apoi s-a rostogolit de-a
valma....
Pricoliciul
ieșise la timp de sub grămadă și acum o privea pe fată zăcând palidă,întinsă pe
spate,cu ochii închiși...
-Trezește-te!Trezește-te!a strigat el,cu glasul lui
răgușit.
A încercat să o
ridice,ea s-a prăbușit înapoi inertă.A aruncat priviri disperate în jur,dar în
curtea interioară nu era nimeni care ar fi putut să le vină în ajutor....
Fata a clipit
aproape insesizabil din pleoape.A deschis ochii și s-a uitat lung la
Pricolici.Acesta s-a retras cu sfială,pe undeva era bucuros că fata își
revenise,dar tot simțea nevoia să se ascundă.
-Nu mi-e frică de tine,a repetat ea,deși nu părea să-și
amintească ce se petrecuse mai devreme.Curând o să fiu o zână puternică care o
să fie în stare...o să fie în stare...
Todosia s-a
ridicat de jos,și-a scuturat rochia plină de praf,a verificat dacă formularul
de înscriere la școala de zâne era la locul lui,în gentuța pe care o purta
peste piept.Apoi și-a recuperat chiar și sacoșa cu morcovi pe care o lăsase
undeva în curte,înainte să apuce să se cațere pe stiva de scaune.
Abia după aceea
s-a uitat la Pricolici de parcă l-ar fi văzut prima oară.Era slab,plin de
zgârieturi și foarte murdar.S-a dat câțiva pași în spate și s-a lipit de un
perete zgromțuros și umed,nu mai avea de gând să fugă nicăieri.
-Ai unde să te duci?a întrebat fata.
-Să mă duc?s-a întrebat pe sine Pricoliciul.
-Unde să stai,să mănânci,să dormi...a insistat Teodosia.
Pricoliciul se muta de pa un picior pe altul.
-Nu, a răspuns într-un târziu.
-Atunci hai cu mine acasă!a mai zis veselă fata.
El o privea descumpănit.
-Tu ești o zână puternică?a întrebat-o într-un târziu.
-A,nu!A râs fata.Mama mea e o zână...sau habar
n-am...n-are importanță.Eu îți pot oferi doar un adăpost,pentru o vreme”...
(Adina Popescu,O istorie secretă a Țării Vampirilor.Cartea fetiței-vampir)
Am citit
fragmentul și m-au impresionat întrebările fetei,grija cu care l-a privit pe
Pricoliciul cel slab,murdar,cel care se îngrijorase de starea ei,rugând-o să
revină la viață,când căzuse.Ghicise că acesta este într-o stare jalnică și,fără
a avea vreun resentiment,îl iscodește despre viața lui,îi oferă un adăpost
pentru o vreme.Pare gestul ei a fi un îndemn de moment,poate negândit,dar e o
manifestare,de recunoștință,de prietenie,de ajutor.Sinceritatea fetei este
limbajul prieteniei care nu constă în vorbe multe,ci în înțelesuri.
Eu cred că o
relație de prietenie este legată de sentimente puternice și legături speciale
între două sau mai multe persoane. Relația afectivă de prietenie este greu de
explicat în cuvinte. Prietenia este egalitate armonioasă, înseamnă să fii
alături de cineva,când e la grea încercare,chiar dacă Pricolici nu a cerut
ajutor,starea lui a influențat hotărârea fetei de a-l ajuta. Singura prietenie
de preț este cea care s-a născut fără un motiv anume,cred și eu și poate așa a
crezut și fata.
Și astfel am înțeles că e bine să mă
înduioșez de greutățile prietenilor mei,
dar mai bine este să le vin în ajutor.Într-o
zi am fost nefericit din cauza unei note mici și-atunci prietenul meu a fost cel
care mi-a întins o mână,am corectat împreună greșeala și am simțit că mi- atins
inima,am devenit încrezător.Și iată cum prietenia noastră nu este accidentală...
este floarea unei clipe.Nu știu cum va fi peste ani,dar prietenia dintre noi va
rămâne acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni.
Cartea
Fetiței-Vampir” de Adina Popescu este al doilea volum al seriei ,,O
istorie secretă a Țării Vampirilor”, o serie aventuroasă și misterioasă, care
readuce la viață personaje de mult uitate.
Cartea ilustrează aventurile Todosiei, fiica Anei
Bugiana, o fostă zână și autoare a unei cărți pe care nimeni nu o înțelege. Todosia,
o fetiță de doisprezece ani care locuiește împreună cu mama ei, câteva stafii
și un vârcolac amnezic într-o casă bântuită din Cetatea de Scaune. Todosia și-a
pierdut casa, iar mama ei a fost închisă în Închisoarea Muțeniei, ea rămânând
doar cu un Pricolici rătăcit de propria poveste. (Pricoli, un personaj de basm
care seamănă de la depărtare cu un copil, însă de fapt este cu un strigoi, care
trece pintr-o perioadă nefastă a existenței sale. Nu-și amintește din ce basm
provine și începe încetul cu încetul să dispară, încercând din răsputeri
să rămână în viață.)
În timp ce fata
visează să ajungă zână la Mănăstirea Calu Gastru, iar corectorii (un fel de
poliție) se află pe urmele Pricoliciului, o epidemie de Ciumă pune stăpânire
peste capitala Țării Vampirilor, Cetatea de Scaune. Mai târziu, Todosia află că
s-a înșelat în privința zânelor și că închisoarea în care se afla mama ei era
pe Celălalt Tărâm. Astfel, Todosia pornește împreună cu Pricoliciul spre
Tărâmul Celălalt, străbătând Ostroavele Albe, insulele de pe Apa Sâmbetei ale
Blajinilor pe care zmeul Tase, cel care i-a răpit pe Ileana Cosânzeana și pe
Pricolici, le-a distrus. Todosia ajunge de una singură la Muma Pădurii, pe care
o păcălește, ca să scape nevătămată din cazanul acesteia și îl întâlnește pe
conducătorul vampirilor, Sânge-Albastru, pe care îl ajută, iar acesta îi jură
loialitate. Mai târziu, cei doi ajung la Iele, unde îi întâlnesc pe domnul Ar
și pe Făt-Frumos, plecați în căutarea Ilenii. Cei cinci (Cu tot cu
Cal-Năzdrăvan) pornesc prin Valea Plângerii pentru a ajunge pe Tărâmul
Celălalt, care se dovedește a fi diferit de așteptările fanteziste și pline de
culoare și magie ale Todosiei. Călătorii pornesc spre pustietate, sperând că vor
găsi ceea ce caută fiecare. Chiar dacă aventura Todosiei nu s-a terminat,
aceasta deja a descoperit o grămadă de lucruri despre familia sa, găsind un
posibil tată și aflând adevărata identitate a mamei sale. Totodată, descoperă
dorința de a-i ajuta pe cei în nevoie, află ce înseamnă iubirea și sacrificiile
pe care aceasta le solicită, și observă viclenia ascunsă în trupuri frumoase și
blândețea din trupurile neatrăgătoare.
Citind,am
descoperit un univers care era ascuns într-u n colț foarte important al inimii
mele, mi-a venit în minte Alice în Țara Minunilor, influențată de
Todosia, personaj fermecător, o fetiță care visează să ajungă zână. O lume
plină de fantastic, de bine, de prinți și prințese, cartea asta a reușit să-mi
amintească cu drag de primele lecturi. Personaje minunate cu aer magic, un stil
care farmecă și taie respirația cu fiecare pagină citită, dorind să aflu mai
mult. Evenimente care vor rămâne mult timp în suflet și vor deschide apetitul
pentru basme și povești pentru copii,răsturnări de situație.
