,,Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori
Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.”
În anul 1934, poeta Magda Isanos publică în revista ,,Crai nou”, nr. 3
din 31 martie, poezia ,,Toporași”(viola adorata), floricica
echinocţiului, pentru că înfloreşte în timpul echinocţiului de primăvară şi
este cunoscută ca simbol al iubirii, al purităţii şi modestiei.
Textul liric,,Toporașii” este un
text literar în care autoarea exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct,
prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic,
încărcat de subiectivitate.
Contemplând un
nou peisaj, poeta zâmbește amintindu-și de,,sacul plin”din sărbătorile iernii,acum plin de lucruri
neimportante adus de ,,zâna primăvară”a învierii, a prefacerilor și a
visării,ce aduce o nouă viață într-un nou timp,bucurând oamenii.Curioasă, considerând
că va fi fericită și prin,,noroi”,merge spre,,parcul” –grădina, raiul pământesc
ce exprimă puterea omului asupra naturii îmblânzite.Este încercată de,,dor de
viață”,de,,nerăbdare”- sentimente profunde,răvășitoare,de neliniște,emoție, neastâmpăr,înfrigurare
simțind spațiul miraculos transformat de,,soarele”, izvorul
luminii,al căldurii.Observă,,copacii goi” desfrunziți,lipsiți de fericire,dar
ei înseamnă viața de care se simte apropiată,fericită,iar albastrul cerului
degajă calm și liniște, armonie sufletească ,intensitatea sentimentelor este locul de neatins al aspirațiilor,al căutării.
Contemplă toporașii iviți ,,lângă un stejar”,arborele
măreț,templul naturii,ei sunt darurile gingașe ale primăverii în atmosfera
pomilor triști,posomorâți.Par,,firimituri” în reînnoirea adusă de primăvară , sunt
însemne ale incenței naturii.Înfloriți în umbra copacilor, aduc dragostea de
adevăr.Gestul de a-i rupe i se pare necugetat,iar paharul unde i-ar fi pus ar fi
,,sicriul”, loc al morții.Încercarea de a descoperi florile primăverii i-a adus
bucuria în sufletul plin de modestie,iubire,puritate.
Eul liric își
face simțită prezența prin pronumele: ,,noi,ne,eu,mă,mine,mi; verbele la
persoana I:,,să stric,m-am dus,simțeam,aș fi vrut,m-am aplecat”;în exclamația:,,
erau așa de-albaștri, delicați”.
Limbajul artistic
creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile trăite la
începutul primăverii: imaginea vizuală a parcului cu copacii goi,cerul
albastru,toporașii albaștri.Epitetele,,vast și gol;pământul
umed,fecundat;copacii goi” transmit un sentiment de nelinişte
în atmosfera începutului de primăvară;iar
epitetele:,,ceru-albastru;toporași albaștri delicați creează imaginea
începutului de viață,a primăverii.
Limbajul artistic se arată şi
prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 10
– 13 silabe, rimă încrucișată şi ritm iambic.
Impresionează bucuriile mărunte ale vieții,gingășia și candoarea versurilor care descoperă toporașii-flori ale primăverii-un univers aparte plin de puritate și vis trimis pe o rază a luminii.
