,,O voce” –roman de Ioana Pârvulescu
-fragment-
,, Plecarea”.
,,Trenul staționează la granița austriacă, la punctul de trecere aflat între zonele controlate de sovietici și de americani. Soldatul își suge pe-ndelete măselele. O fixează pe tânăra care i-a dat pașaportul. Scrie acolo că are 23 de ani. E un fir de om și abia îi ajunge până la piept. Are un guler alb, de fată cuminte, răsfrânt peste puloverul vișiniu, cu mâneci scurte. Foarte bronzată, ten de creolă, ochi negri ca mătăniile, sprâncene puțin prea dese și buze pline, dintre cele care par să promită tot timpul un sărut, în ciuda expresiei serioase a chipului. Vrea să meargă la Paris. În lumina blândă a după-amiezii, grănicerul studiază îndelung ștampilele, rotind pașaportul în toate direcțiile. Sunt multe și par în bună regulă. Tocmai asta nu-i place: așa ceva nu se obține, cu una, cu două, în 1947. Dacă o să-i ceară cineva socoteală, poate spune că a crezut-o spioană. Coperta bleumarin are coroană regală. Grănicerul urăște regatele, lumea liberă și fetele scunde, cu guleraș alb. Îl interesează poveștile cu violuri, deși el, unul, nu și-a făcut păcate. Se enervează brusc și-i spune răstit, în rusă, că-i lipsește o viză, lucru pe care fata nu pare să-l înțeleagă, își scutură părul negru, buclat, și ridică umerii. Bărbatul îi face semn să-și dea jos bagajul. Se va duce îndărăt în țara ei, asupra căreia veghează armata lui. Îi întoarce spatele și o lăsă în plata Domnului. Trenul a și pornit, pufăind tot mai sacadat, ca un alergător.”
Am ales un fragment din romanul,,O voce”de Ioana Pârvulescu pentru a compara cu fragmentul din piesa de teatru,,Steaua fără nume”de Mihail Sebastian.Acțiunile din cele două fragmente se petrec pe un peron de gară: în piesa de teatru profesorul așteaptă cu înfrigurare sosirea unui tren,este nerăbdător,verifică ceasul gării,pe care șeful de gară,indiferent,îl întoarce cu mâna.Profesorul este încordat,de aceea insistă,pentru a afla informații despre venirea trenului așteptat,iar șeful de gară este doar dornic de a afla lămuriri despre cartea pe care o așteaptă profesorul .Acesta explică plin de entuziasm importanța cărții pentru el,dorința de a o avea,deși nu se face înțeles de omul simplu de lângă el.În celălalt fragment,acțiunea se desfășoară tot pe un peron de gară,în apropierea unei granițe.O tânără, ce vrea să meargă la Paris,este descrisă cu simpatie de autoare,însă este privită cu indiferență de un soldat nepoliticos,curios de pașaportul corect .Soldatul manifestă în tăcere o atitudine de respingere pentru fata din fața lui,pentru însemnele de pe pașaport,pentru lumea de dincolo de graniță.Ignorant,vorbindu-i în limba lui,rusă,nesocotește corectitudinea actelor și o împiedică pe fată să plece în lumea liberă. Cele două personaje:profesorul și fata întâmpină ignoranța unor oameni ce nu cunosc viața adevărată,liberă,dorința de a evada dintr-o lume lipsită de noblețe sufletească,banală.Șeful de gară este un om mediocru,obișnuit cu rutina zilnică,iar soldatul este plin de ură,dușmănos,răzbunător,umilind dorința de libertate.
