Merg deseori cu tata sau bunicul la meciurile de fotbal
desfășurate pe stadionul din orașul nostru,deși nu sunt dedicat acestui
sport,dar îmi place atmosfera de pe stadion,alinierea echipelor,salutul către
tribune,salutul căpitanilor celor două echipe adverse.Tata îmi explică regulile
de joc,completat ,bineînțeles, de bunicul,care a fost fotbalist profesionist.Îmi
povestește că a început să joace pe stradă cu prietenii-vecini.
Astăzi suntem anunțați că vom desfășura ora
de educație fizică pe ternul de fotbal mare,acolo unde se desfășoară meciuri
adevărate. Ridic privirea spre cer şi să simt degetele vântului cum îmi
umblă uşor prin păr,parcă ceva îmi spune că ziua asta e plină de speranță...iar
pe o floare un fluture se oprește,apoi zboară spre înalt,îl
salut și plec pe drumul meu...
-Cred că vom juca pe terenul mic,de antrenament,îi spun
dezamăgit colegului care face exerciții de încălzire,cum văzuse el într-un
film.
-Oriunde ar fi, mă voi simți fotbalist adevărat,îmi
răspunde și merge ,,pasul piticului”.
Înțeleg că e prea entuziasmat.Ajungem și pe teren, vedem
băieți de vârsta noastră în tricouri galbene jucând fotbal.Sunt juniorii
clubului,ni se explică.Profesorul nostru vorbește cu antrenorul și se formează
două echipe:șase băieți din clasa noastră,printre care și eu și șase din echipa
juniorilor.Ei cu tricouri galbene,noi cu tricouri roșii.Vom juca o miuță-30
minute în reprize de câte un sfert de oră fiecare repriză.Avantajul este că ei
au deja încălzirea făcută,noi facem câteva exerciții ca la orice oră de sport
și un arbitru adevărat ne invită în mijlocul terenului,ne aliniem,ne salutăm și
auzim fluierul de începerea meciului.Mingea este una adevărată.
Mingea curge ca pe aţă, cautăm
încă aşezarea optimă, şi eu culeg o minge la centrul terenului şi paralizez
întreaga apărare a gazdelor cu o pasă în adâncime pentru unul dintre colegi.Și
deodată o pasă puternică a unui junior lovește poarta noastră și...gol.Suntem
dezamăgiți,unul dintre noi cade,lovit de un adversar și-atunci un băiat de pe
margine cere voie să intre în echipa noastră.Arbitrul este de acord și
,,intrusul”aleargă,mingea parcă este legată de picioarele lui,driblează pe toți
care-i ies în cale...golul lui este de neevitat.Juniorii sunt
derutați,aleargă,dar mingea rămâne numai la noi.Rezultatul ne este
favorabil..Juniorii sunt uimiți,nu înțeleg cum niște,,nimeni”i-au învins.Iar
noi ne îmbrățișăm cu băiatul străin și-l aplaudăm,recunoscându-l:un fost elev
al școlii noastre care joacă undeva într-o ,,țară caldă”.Bineînțeles că ne-a
invitat la o prăjitură și ne-a povestit despre meciurile lui din Premier
League.L-am privit cu admirație,fiecare gândind că am vrea să fim în locul
lui....
