M-a impresionat prietenia dintre moș Timofte și Tic din ,,Cireșarii”de Constantin Chiriță.Moș Timofte avea o simpatie deosebită pentru Tic, dintr-a cincea,cam șmecher și de aceea nu-i arătase niciodată pe față dragostea,nu-l alintase,câteodată îl muștruluia pentru năzbâtiile și șotiile sale.În fragmentul ,,Pantera neagră”de Sorin Titel nu există această diferență de vârstă între cei doi prieteni,Romi îl admiră pe Gicoane pentru că în poarta de fotbal saltul său este ca al unei pantere,elegant,înalt,sigur.Și moș Timofte și Romi sunt subjugați de apariția cuceritoare a prietenului lor.Tic se poartă copilărește,se știe în sinea lui plăcut de moș Timofte și ca recunoștință îi oferă din când în când ca dar,o portocală.Romi își admiră prietenul,are încredere în el,în puterea lui de a-și depăși accidentarea și,deși acesta apare târziu în poarta de fotbal,știe că jocul lui va fi aplaudat de spectatori.Ambele personaje sunt la o poartă,loc al pătrunderii într-o realitate,într-un spațiu fundamental al vieții.
(aș fi putu alege pritenia dintre,,micul prinț”și vulpe sau Lizuca și Patrocle sau din Liceul Lazăr(Cișmigiu &comp.)sau din,,Romanul adolescentului miop”sau prieteniile dintre marii scriitori.....
Eheee!!!!frumoasa prietenie dintre Lila și Elena din,,Prietena mea genială”de Elena Ferrante—citiți-o în vacanță...merită! este o lecție de viață)
