Mă întreb:de ce e bine să citesc?și ,,proful” îmi arată zâmbind o carte și-mi spune că lectura îmi pune mintea în mişcare,am o libertate de
imaginaţie care îmi arată că tot ce este spus în pagini declanşează atenţia,
aşteptarea, amintirea... Deci gîndurile mele,ale cititorului, se pun în mişcare,cititul
devine o mişcare de căutare şi de iniţiere în ceva care nu îmi este cunoscut
încă.... și atunci îmi construiesc o nouă identitate--devin cititor.Probabil
voi fi un fel de purtător de cuvânt al ideilor pe care textul mi le arată, ideile textului mă poartă prin lectură și tot ele îşi asumă gîndirea
literară. Înțeleg că literatura rămâne singura activitate care mă împinge să văd dincolo de mine, să evoluez
prin autodepăşire şi să mă integrez
astfel în lume. De aceea, pentru mine,cititorul, actul lecturii este departe de
a fi o „plăcere“. „Plăcerea lecturii“ este o formulă!... întreb:ce-nseamnă asta,
pînă la urmă?Mi se răspunde că lectura e un mod de viaţă sau o muncă, dar fără
să devină o corvoadă. Lectura este o formare liberă, în sensul în care-mi dă o
formă unică, mă ajută să-mi construiesc personalitatea, mă face vizibil în
lume. De aceea, lectura evocă partea divină a creaţiei. Mai mult decât creaţia
literară, este în joc crearea şi formarea mea ca om.
Am înțeles de ce
toată această agitaţie care are loc în jurul câtorva cuvinte, în jurul
literaturii, nu este niciodată inutilă.
