Pe potecile neumblate ne urmează stoluri jucăuşe de păsări
care ciripesc cu glasuri vesele. Pătrundem eu și bunicul încet în pădure, şi
păsările ne urmează, zburând pe deasupra noastră, alergându-se printre mesteceni
înfrunziţi. Soarele încălzeşte uşor şi simt cum în lumina lui, arborii încep
să freamăte. Adie un vânticel subţire şi încă rece, care ne învăluie cu mirosul
umed al pădurii, mirosul frunzelor uscate din toamna trecută. Păsările
sunt încă lângă noi, cântă şi zboară cu o bucurie de neoprit. Pe cerul
albastru-albastru străluceşte în soarele amiezii un norişor alb. În aer s-au
ridicat gâze ce par să se mişte fără o direcţie anume: sunt doar bucuroase de
căldură, se zbenguie în aerul primăverii. Chiar lângă piciorul meu, o albină
a găsit fericită o floare de bujor ușor parfumat.În față mi-a apărut cireșul
înflorit, poate că, dacă aş fi închis ochii, l-aş fi găsit și eu. Să merg, cu
ochii închişi, dus de aburul acela de parfum dulce-amărui, delicat şi profund.
Poate îl găseam doar ascultând zecile de gâze mici, ce lăsau în urmă, ca nişte
firişoare invizibile, zumzetul lor, pentru a deveni în jurul lui o vibraţie
veselă şi neîntreruptă. Dar înainte să-i simt adierile, l-am văzut. Era acolo,
un pic înclinat, cu o coroană roz,rotundă,de flori: primul cireș înflorit din
an. Era ca un soare strălucitor. M-am apropiat şi m-am alăturat şi eu şleahtei
de albine, gâze şi musculiţe ce se învârteau înnebunite de fericire în jurul
globului rozaliu de flori. Câteva păsăruici venite, neştiind ce altceva să
facă de bucurie, săreau de pe o crenguţă pe alta, cântând şi ciripind. Fără
îndoială era momentul de glorie al cireşului.Acum este vedeta poienei,a
primăverii. Şi, cu bunăvoinţa celui mai puternic,lasă gâzele ameţite de
parfumul şi strălucirea lui să se odihnească, din când în când, pe câte-o
floare din crengile lui, înainte de a-şi relua zborul rotund şi euforic. Ne lasă
pe noi,colindătorii pădurii, să ne odihnim privirea pe el, să ne încăm din
frumuseţea lui pură. Nu, nu era doar bunăvoinţă din partea lui, era iubire
necondiţionată, revărsată prin fiecare floare deschisă, prin fiecare petală,ca
o lumină ce se lasă atinsă. În mod ciudat, toţi cei aflaţi în jurul lui,
oameni, păsări sau gâze, îi răspundeam cu acelaşi fel de iubire.