Lucrarea, pictată
în ulei, de Ștefan Luchian în anul 1905 (când pictorul ieșea adesea la peisaj,
în preajma Bucureștiului), aparține unui grup de picturi în ulei, care,
realizate în perioada de deplină maturitate a creației pictorului se
caracterizează prin alăturarea unor culori de maximă strălucire, printr-o
materie picturală consistentă, care încorporează și restituie generos
strălucirea luminii. (lucrarea semnată nu poartă inscripția de datare a
autorului.)
În prim planul
tabloului.pictorul desfășoară în pictura sa nuanțe de verde intens care
sugerează puterea vegetației în plină creștere, este simbolul speranței,imaginea
forței pământului,reprezintă natura, echilibrul, renaşterea, armonia. Iarba,
semn al vieții fără de moarte, se pleacă în bătaia vântului pământului. Pictorul
a surprins forța care marchează direcțiile spațiului lumesc spre partea
stângă a câmpiei,loc al tristeții,al plecăciunii spre puterea pământului veșnic.
În partea
dreaptă și în mijlocul tabloului este un grup de sălcii,arbori ai nemuririi; mișcarea
ramurilor în bătaia vântului,deși are tristețea,melancolia apăsătoare este o
imagine a grației și a eleganței formelor. În curgerea frunzișului ramurilor bogate se aude
tânguirea în bătaia vântului,suflarea vie a universului, puterea Duhului în
susținerea vieții,manifestarea divinului.Este un grup de arbori în câmpia
luminată de albastrul cerului de vară. Sălciile aruncă umbre întunecate în nuanțe
de maro și negru,de parcă ar adăposti locul de puterea vântului.
Lumina soarelui
auriu intens, incandescentă se revarsă peste trunchiurile copacilor,peste iarba
supusă vântului.Lumina aceasta se răspândește din cerul albastru al verii creează
un cadru de o mare frumusețe a peisajului,aruncă ierbii pământului reflexe aurii,albăstrii.Vântul verii așază pământului
valuri de iarbă,poteci ale luminii spre orizonturi.
Lumina soarelui intensă, incandescentă care se revarsă
peste iarba pământului,peste trunchiurile copacilor, vântul care leagănă peisajul
nuanțează strălucirea culorilor folosite în obținerea efectelor de lumină . În planul depărtat al tabloului,arborii pădurii sunt asemenea
străjerilor în calea vântului nemilos, au culoarea verdelui închis.
Peisajul este dominat de culoarea verde,cu reflexele
albăstrii ale ierbii, cu aburul verde-galben stins așternut de lumina azurie a razelor
cerești, toate dau prețiozitate de nestemată picturii,limpezime cristalină,arzătoare.Chiar
și tonurile reci sunt mai strălucitoare, iar contrastele între culori rotunjesc
volumele și adâncesc spațiul.
