,, Ca umbre ne târâm în neîntreruptul întuneric, prin nămolul de omăt ce viscolul clădea pe puntea corabiei. În mohorâtele cabine, ghemuiți lângă sobă, legam în lungi povești, prin firul amintirii, ceea ce aveam cu ceea ce lăsasem în țara soarelui, departe. Ori, în galbena lumină a lămpii, răsfoiam cu dor cărți ce ne vorbeau de soare și iubire. Iar afară, în veci, urgie. Prin înaltele catarge vântul șuiera năprasnic, lemnul înghețat trosnea, [...] prin plăcile lanului de gheață lung cutremur se transmitea corabiei strânse între ele și de vaiet jalnic suna banchiza întreag”....
Cred că prin cărțile de povești lumea are de la început
multe și tainice dimensiuni. Poveștile lui Grimm,ale lui Ispirescu,Andersen,Creangă,Sadoveanu
îmi stau alături. Așadar am știut de la bun început că, oricât de frumoase sunt
cuvintele și ilustrațiile -niște minunății, poveștile se pot termina și bine și
rău. Imaginația și poezia, și morala, și dragostea, și cruzimea lumii sunt în
povești.
Prin cele cu personaje-copii am învățat să-mi trăiesc
vârsta conștient, să mă bucur de ea, s-o valorific la maximum, ca în,, Aventurile
lui Tom Sawyer” sau în ,,Aventurile lui Huckleberry Finn” de
Mark Twain. Dar îmi plac și aventurile despre și cu oameni mari. Așa că a salva
mândrul neam al apașilor de intruziunea omului alb care bea apă de foc și
împușcă bizonii doar ca să se distreze, a te împotrivi construcției drumului de
fier care taie proprietățile pieilor roșii e o misiune pe care un copil știe
s-o ia în serios.,, Winnetou” de Karl May mi-a dat doi
prieteni-model: cea mai vitează căpetenie a apașilor care a existat vreodată,
un bărbat frumos, cu ochi blânzi și suflet nobil, dimpreună cu prietenul lui,
Old Shatterhand, modestia și generozitatea întruchipate. Iar ,,Cei trei
muschetari” de Dumas,care erau patru, mi-au dat ideea de echipă unită, cu
prieteni imbatabili, deși perfect diferiți între ei; Athos este favoritul meu.
M-am întâlnit foarte devreme cu ,,Micul prinț”de
Antoine de Saint-Exupéry, l-am recitit de multe ori, până când aproape l-am
învățat pe dinafară. Lumea a devenit o serie de mici povești cu tâlc, care
mă fac să zâmbesc ușor melancolic: „Te
rog, desenează-mi o oaie!” Acum știu că povestea a fost generată de o tragedie: un
frate mai mic al autorului, care a murit.
Lumea poveștilor
îmi trezește curiozitatea și îmi face poftă de viață.De la întâmplările neașteptate, personaje fantastice și eroi care
mă captivează și fascinează prin ideile lor, altruismul de care dau dovadă și
curajul de neimaginat pot învăța să trec peste dureri și greutăți. Când simt că
nu am destulă experiență sau suficient timp și am nevoie de ajutor pot apela la albinele si furnicile lui Harap-Alb,
la Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă, cu alte cuvinte:
prietenii meii, familia ale căror calități mă pot ajuta la găsirea soluțiilor
ce vin în întâmpinarea nevoilor mele. Fiecare persoană este unică și îmi
modelează personalitatea,mă ajută într-un anumit fel. Poveștile mă învață că
toate situațiile cu care mă confrunt, pozitive sau mai puțin plăcute, au
menirea de a mă întări. Orice experiență dificilă are o încheiere. Important este
să învăț din ea și să reușesc să mă adaptez
constant la schimbări, însă fără a renunța la zâmbet, bună dispoziție,speranță....și
astfel voi învinge orice greutate!!!
