Cred că metoda dialogului se apropie de rolul de a ne conduce
pe noi, elevii ,la descoperirea adevărului.Din orele de clasă am înțeles că este
un procedeu prin care profesorul conduce activitatea de formare intelectuală a
elevilor, fără ca aceştia să fie eliberaţi de sub tutela sa.
Autoritatea profesorului de matematică(din fragmentul de
mai sus)era o garanţie suficientă pentru corectitudinea răspunsurilor.Profesorul
care are un comportament admirativ față de specialitatea sa impune ascultare și
respect elevilor.Amintirea unei ore deosebite poate rămâne pentru totdeauna în
memoria unui elev,îi poate influența alegerea unei specialități de mai
târziu.Iată cum un profesor de matematică a apropiat înțelegerea adevărurilor
din viață:le-a demonstrat elevilor că numai matematica este unică,că regulile
ei nu pot fi schimbate ca în alte domenii ale înțelegerii.Exemplele pe care le
dă elevilor,făcând trimiteri la felul cum se schimbă ideile în scriere,în
istorie,îi convinge că matematica este o știință exactă printr-un exemplu
simplu din tabla înmulțirii:doi ori doi vor avea întotdeauna un singur
rezultat.Dialogul cu elevii este dinamic,viu,apelează la memoria lor,pentru a
le descoperi adevărurile neschimbate și corecte ale matematicii.
Pe lângă funcţia sa de a reda convorbirea dintre profesor
și elevi, dialogul constituie şi un mijloc de caracterizare. El dă profesorului
de matematică posibilitatea de a se prezenta singur,impune atenție,le
demonstrează elevilor că adevărurile matematice sunt la fel de importante ca
adevărurile vieții.Dialogurile din orele de matematică l-au influențat pe elev
în a înțelege adevărurile altor obiecte de studiu și a depăși o corijență.Plecarea
spre orizonturile vieții poaet fi influențată de amintirea unui dialog simplu al
unui profesor într-o oră de clasă.
