Asociază fragmentul din „Oameni, fapte, amintiri” de
Francisc Munteanu cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală
comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
== asocierea
cu un fragment din ,,Cișmigiu & comp”de Grigore Băjenaru
,,În clasa a II-a, la Limba romana, l-am avut profesor pe
Toma Dicescu, un dascal tare bun, de moda veche..............
Vazindu-i ochii inlacrimati, ne-am gindit ca i s-a in¬timplat vreo nenorocire
in familie. Dar era cu totul altceva. A tacut citeva clipe, miscindu-si buzele
si parind ca vrea sa-si aleaga cuvintele. Apoi a rostit incet, ca si cind ne-ar
fi impartasit o mare taina:
― Baieti am sa va dau o veste nespus de trista Marele nostru poet Alexandru
Vlahuta nu mai este in viata!
Un freamat se ridica din banci. Vlahuta era pentru noi, elevii, unul dintre cei
mai mari poeti pe care-i cunosteam. Il iubeam cu totii si era prietenul nostru
inca din clasele primare, cind ii invatam poeziile pe dinafara.
Toti rezumaseram in caietele de "compunere" povestirile din chinuita
copilarie a micului mester zugrav iconar Grigorescu sau minunatele descrieri
din "Romania pito-reasca" si toti ne amintiram cu surisul pe buze
intim¬plarile pline de haz din viata istetului scolar-negustor Mogildea.
Cum?! Era cu putinta oare ca acest iubit poet sa moara?
Nu ne venea sa credem.
― Sa nu uitati, copii, vorbi mai departe nea Tomita: Vlahuta a fost prieten si
a vietuit ani si ani alaturi de cei mai de seama scriitori romani L-a cunoscut
indeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea si Caragiale au fost nedespartitii lui
prieteni................
În ochi ne jucau lacrimi greu de stapinit. Traiam pentru prima oara asemenea
durere: moartea unui poet.”
Cei doi profesori unul de limba română,celălalt de
matematică i-a educat pe elevi, pentru a cunoaște adevărurile vieții: profesorul
de limba română,pe care elevii îl simt apropiat sufletește,este impresionat de moartea poetului Vlahuță și apare în fața
elevilor trist ,înlăcrimat,ca după pierderea unei persoane dragi.Atitudinea lui
este de respect pentru cel plecat,iar elevii primesc vestea tristă cu
emoție,amintindu-și ca-ntr-un film scrierile din care au învățat idei despre
viață.Îndemnul profesorului de a-i cinsti memoria este o lecție de omenie.
La fel și profesorul de matematică are un comportament
admirativ față de specialitatea sa impune ascultare și respect elevilor.Elevul
își amintește o oră deosebită când profesorul a demonstrat cu voioșie elevilor
că matematica este unică,că regulile ei nu pot fi schimbate ca în alte domenii
ale înțelegerii, că matematica este o știință exactă printr-un exemplu simplu
din tabla înmulțirii:doi ori doi vor avea întotdeauna un singur
rezultat.Dialogul lui cu elevii este dinamic,viu,apelează la memoria lor,pentru
a le descoperi adevărurile neschimbate și corecte ale matematicii.Dialogul
profesorului de română este sentimental plin de emoție,de recunoștință pentru opera
marelui poet care a lăsat scrieri unice.Cei doi dascăli sunt asemenea
unei lumini,se mistuie,pentru a lumina calea elevilor,inspirându-i pe calea
adevărului.a omeniei.
