Copilul râde:
„Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”
Poezia „Trei feţe”de Lucian Blaga este un joc de cuvinte ;cuvintele
fiecărei vârste sunt aceleași,dar puse în altă ordine;sunt trei fețe ale
aceluiași adevăr ce ilustrează nivelurile de realitate prin cele trei
forme de cunoaştere :jocul, iubirea, înţelepciunea, care se potenţializează
simultan şi se actualizează pe rând, la fiecare vârstă :copilul, tânărul,
bătrânul, pe niveluri diferite.
Tema acestei opere lirice este condiţia umană,
privită prin trei perspective: cea a copilului, care abia începe a simți, a
percepe viața și a cunoaște lumea din jur, a tânărului, care e un explorator,
inclusiv pe tărâmul iubirii şi a bătrânului,trecut prin încercările vieții cu
un bagaj suficient de cunoștințe și experiențe acumulate.
Autorul sintetizează viața omului ca pe o combinație în
creștere a trei factori, de egală importanță::Jocul, urmat de Iubire și în final
Înțelepciunea.
Prima
voce lirică este cea a copilului:„Copilul râde: Înțelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Compararea înţelepciunii şi a iubirii cu un joc pune în
evidenţă faptul că jocul aparţine şi laturii cunoașterii omului, dar şi a celeiemotive,sentimentale.
Prin acestă cunoaștere a realităţii, copilul explorează universul înconjurător,
se înțelege pe sine,îşi exprimă convingerile,învață despre cum funcţionează
societatea şi despre legile vieții.Prin joc pricepe că este o fiinţă socială ,învăță
să diferențieze Binele de Rău..
A doua
voce lirică este a tinerilor, care încearcă să cunoască dragostea
adevărată,,cântă”,apoi o mărturisesc. Tânărul este entuziast, cântă, își
descoperă înțelepciunea și se joacă, iubind,o parte din jocul copilăriei se păstreaă,o parte,nu.Joculevoluează:din jocul simplu,inocent ia naștere jocul sentimental. Dragostea este liantul, ce unește lumea,
un veritabil izvor de zidire și naștere, face posibilă unirea chiar și a caracterelor opuse, care la prima vedere nu au
nimic în comun, însă, în dragoste -contrariile se atrag;este conexiunea specială
între oameni la nivel de emoție, sentiment și trăire.
Bătrânul
tace, a trecut prin viață, știe ce înseamnă jocul copilăriei,al dragostei,a
cunoscut iubirea,deosebirea binelui de rău și a devenit înțelept.Pe bătrțn îl
caracterizează tăcerea,este un răspuns mai bun decât un cuvânt;înțelepciunea e
plăcerea de a gusta din cunoaștere.
Se observă că
accentul cade diferit pe un anumit cuvânt: jocul devine iubire ,iubind și
trăind omul capătă înțelepciune.
Sunt folosite trei aspecte din cotidianul omului,
ca să descrie parcursul vieții pământești. Prin mesajul acestei poezii ,Lucian
Blaga subliniază cele trei fețe ale vieții :copilăria cu jocul, iubirea
învățată în tinerețe şi înţelepciunea ce consideră tăcerea o virtute.
Cele trei maxime ale vârstelor sunt expresive
,cuvinte ce alcătuiesc definiții simple,devenite
maxime,cugetări.Verbele,,râde,cântă,tace”exprimă manifestări ale omului care
trece prin vârstele vieții,iar substantivele definesc timpurile vieții și cunoașterea realității
prin joc,iubire ,gândire.,înțelegerea și judecarea lucrurilor.
