Cartea tipărită într-o societate digitalizată
Se spune că viitorul
ne rezervă cărți, reviste, joburi, vieți și sentimente digitale, că trăirile
noastre vor fi reduse la online și că vom uita cum să ne privim în ochi, cum să
desprindem cu degetele foile unui roman. Să fie oare atât de sumbri anii ce vin?
În viziunea mea, întotdeauna vor exista oamenii care aleg lumea
trăirilor „palpabile” în detrimentul celei a trăilor în fugă, virtuale. Astfel, consider că destinul cărții tipărite într-o societate digitalizată
este acela de a exista.
În primul rând, nu îmi pot imagina cum ar arăta un soi de ediție
princeps a cărții unui autor nou, în format e-book. Cartea tipărită va exista
mereu, pentru a marca începutul, lumea materială din care e desprins firul unei
povești, fie că va fi ea scrisă de un sistem de operare căruia autorul îi va
vorbi, fie că încă va fi redactată folosind tastatura.Trec cu pași ușori prin
sălile bibliotecii mari,unde liniștea îmi dă
senzația de calm,de siguranță.Îmi plimb degetele pe
coperțile cărților cartonate
și citesc numele autorilor
cunoscuți:Eminescu,Eliade,Farago și... zâmbesc,iau o carte a lui Nichita
Stănescu recitesc,,Leoaică tânără, iubirea...”,simt moliciunea hârtiei,îi aud
foșnetul ,culoarea cernelei,e ceva intim,prietenesc,mângâi fiecare
pagină,întorcând-o.E bine,mă simt ca în prima zi de școală.
În al doilea rând, cred
că variantele tipărite ale cărților vor
reprezenta o noțiune de lux, în contextul în care formatul digital constă în
redactare și multiplicare, folosindu-se doar memorie RAM, iar formatul tipărit
presupune imprimare de text și grafică pe feluri diverse de hârtie. Practic, o carte care va putea fi ținută în mână și în care
vor putea fi subliniate, pe alocuri, pasaje, va fi mult mai costisitoare decât
una în format electronic.Ținând în mână cartea,nu mă mai simt singură,pentru că
știu că înaintea mea au mai fost și alții,îi simt prieteni,deși nu-i cunosc.
În plus, precum în prezent există oameni care nu se pot
desprinde de valorile tradiționale, deși alternativele
moderne le sunt la îndemână, ce mă împiedică să cred că în viitor nu vor exista
oameni anti- format digital?Sigur că vor
fi,sigur că în serile lungi de iarnă sau în amurgul unei zile de vară vor
citi,,Sara pe deal”sau,,La gura sobei”,poate vor adormi cu ochelarii pe nas și
vor visa o Ileană sau un prinț,dar vor fi și alții,să-i înțeleagă și pe ei, cei
care nu se vor desprinde de tastatura unui computer,ascultând muzică la căști.E
normal și pentru unii și pentru ceilalți.
Așadar, din punctul meu de vedere, destinul cărții tipărite într-o societate
digitalizată nu este unul tragic, ci unul al reinventării. Valoarea tipografiei
va crește considerabil, dar oamenii îndrăgostiți de lectură și de trăirea în
realitate își vor savura și peste ani și ani cafeaua ținând un roman în mână,
nu un e-book reader,vor admira o gravură sau o copertă desenată de un creion
talentat,operă de artă.O poți dărui cuiva drag,chiar dacă te va privi
nedumerit,dar sigur într-o zi o va citi,așezat comod în fotoliu.Dacă ar fi
undeva într-un folder,ar da ,,search”și ar găsi-o,așa o va căuta prin cameră,o
va găsi și o va pune bine,atingând-o.
Mă gândesc la înaintașii care doreau răspândirea
unor texte,n-a fost ușor,cărțile au înlocuit papirusurile,tăblițele,au devenit
un lux pentru unii,hrană sufletească.
Cartea digitală nu va înlocui CARTEA,așa cum o știe
lumea și-o iubește,însă,lansează provocarea selecției inteligente.
