exprimarea unei OPINII--text epic

,, Parintii ei nu au avut niciodata masina, Sonia a ramas si acum un pieton convins. Daca intr-o zi nu parcurge trei, patru kilometri, nu poate sa doarma. Pentru un om care merge atat de mult, ar putea sa para ciudat ca evita drumurile principale. Si totusi ea, ca un animal nocturn, fortat sa circule la lumina zilei, in vazul lumii, a ales mereu sa se strecoare pe strazile mici, preferand ocoluri nu totdeauna la indemana.

       Alege si acum astfel de drumuri - inguste, pustii- tocmai fiindca ele, precum niste buzunare secrete, de interior, paralele cu drumurile larg croite, la vedere, alcatuite confortabil pentru restul lumii, pentru tot restul lumii, sunt paralele cu lumea insasi. Ceilalti oameni sunt niste spectatori care o paralizeaza. Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea apucand mereu pe acea alee, unde doar cainii de dupa garduri luau in seama zgomotul pasilor vreunui ratacit de buna voie.

                                              (Veronica Niculescu, Dormitorul de iedera)

 Exprimarea opiniei in legatura cu mesajul fragmentului :

           In opinia mea, mesajul fragmentului citat este refuzul unor oameni de a se integra intr-o lume in care nu    

           se regăsesc.

              Un prim argument relevant in sustinerea opiniei mele este placerea Soniei de a strabate orasul, dar de a evita locurile aglomerate si strazile intens circulate. De fapt, umbletul ei nu este o simpla plimbare, ci o ratacire, un pelerinaj, o explorare a misterului ascuns al orasului. Dorinta de necunoscut si de intimitate ii este implinita de strazile laturalnice, care par a aminti de alcatuirea adanca a sufletului nostru. Ele nu sunt simple "buzunare", ci unele de natura interioara, niste spatii care seamana secretelor fiecaruia.

                 Un alt argument semnificativ il constituie unicitatea acestui personaj, surprinsa cu ajutorul comparatiei "ca un animal nocturn", care sugereaza sensibilitatea si inadaptarea Soniei la  lumea obisnuita din sentimentul ca ceilalti nu o inteleg, dar si din teama de a le semana tuturor celor care o inhiba,  care o "paralizeaza". Sonia recurge la autodefinire prin opozitie cu ceilalti si alege un traseu atipic, mai putin vizibil tocmai pentru a fi ea insasi. Sonia incepe sa se descopere pe sine prin negarea constrangerilor sociale  sau a solutiilor simple, simbolizate de drumurile largi si drepte. Ea intuieste  ca nu tot ceea ce se vede este si autentic.

              In concluzie, consider ca asemenea fiinte umane cu adevarat libere isi pot crea -in ciuda insingurarii voite -un univers propriu, o lume paralela infinit mai frumoasa si mai adevarata decat viata banala a majoritatii dintre noi.

 Apartenența fragmentului la opera epică

                    Opera epica este creatia literara in proza sau in versuri in care autorul isi exprima indirect anumite atitudini, convingeri sau sentimente prin intermediul actiunii, al personajelor, al naratorului ca voce auctoriala specifica si al celor trei moduri de expunere, respectiv naratiunea, descrierea si dialogul.

          Ca in orice opera epica, si in acest fragment se remarca prezenta actiunii, plasata intr-un anumit timp, neprecizat, si spatiul reprezentat de mediul urban, la care participa un singur personaj, Sonia. Ea parcurge zilnic cel putin trei kilometri pe jos, dar nu pe arterele circulate ale orasului, ci pe stradutele laturalnice. Firul epic, simplu, se construieste pe continuitatea trecut -prezent, mentinuta de obiceiul constant al personajului feminin de a colinda: "Sonia a ramas si acum un pieton convins"; "Alege si acum astfel de drumuri()". Semnificativ este traseul ales, mai putin expus vederii, care ofera indicii despre firea mai putin obisnuita a protagonistei.

           Actiunea este prezentata cu ajutorul naratiunii ca mod dominant de expunere, realizata la persoana a III-a, marca specifica, de obicei,  perspectivei obiective a relatarii. In acest fragment, insa, naratorul isi tradeaza omniscienta prin capacitatea de a reda atat contextul exterior al actiunii -deplasarea zilnica in spatiu - cat si cel interior reprezentat de psihologia complexa a Soniei, de gandurile, sentimentele si dorintele ei: "Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea ()". Asadar, accentul cade pe analiza psihologica de o mare finete a personajului iar actiunea propriu-zisa nu reprezinta decat un pretext pentru dezvaluirea personalitatii acestuia.

            Portretul psihologic ca procedeu de caracterizare indirecta se realizeaza prin actiuni, prin relatia cu celelalte personaje si prin stilul indirect liber la care recurge naratorul pentru a reda modul Soniei de a gandi si de a simti. Actiunea, placerea de a hoinari, de a explora stazile ascunse ale orasului, cascate ca niste brese in necunoscut,  dezvaluie atat spiritul de aventura, cat si inadaptarea la conventiile lumii obisnuite, reprezentate simbolic de "strazile larg croite", concepute pentru toti. Numai ca eroina refuza constient sa faca parte din marea masa. Traseul ei, paralel cu cel comun, precum si adancirea opozitiei prin accentuare ("pentru restul lumii, pentru tot restul lumii") o transforma intr-o fiinta  marginala, care prefera izolarea decat sa se integreze intr-o lume in care nu regaseste nimic din firea ei idealista. Asadar, relatia cu ceilalti, denumiti generic "restul lumii", este marcata de o reactie ireductibila de respingere.  Opozitia eu-lume se realizeaza si la nivel stilistic prin contrastul dintre "animalul nocturn", care traieste in dimensiunea propriei interioritati, si "lumina zilei", echivalenta cu "vazul lumii", cu acea curiozitate colectiva distructiva prin care intimitatea unui individ are intotdeauna de suferit. Ideea de constrangere, redata cu ajutorul participiului "fortat", reprezinta resortul de natura psihologica a tot ceea ce face Sonia, care, prin umbletul ei, aparent simplu si plictisitor, evadeaza, opunand propria libertate inertiei mediului social. Acest adevar este descoperit de ea insasi, gratie firii sale meditative, introspective: "Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea, apucand mereu pe acea alee.”Doar pe strazile laturalnice se poate feri de unda tractoare a celorlalti, "spectatori care o paralizeaza". Sonia este unul dintre acei ratacitori autentici a caror individualitate nu poate fi circumscrisa de conventii si care isi fac din libertatea interioara un principiu de existenta.

                Prin prezenta actiunii plasata intr-un anumit cadru spatio-temporal, prin prezenta naratiunii si a naratorului omniscient, prin personajul complex caracterizat, fragmentul citat din opera Dormitorul de iedera scris de Veronica Niculescu apartine operei epice.

NARATOR OMNISCIENT  este obiectiv,impersonal,povestește la persoana aIIIa, fără a se implica în faptele prezentate,are acces la tot ce se întâmplă în carte,de la acțiuni la gândurile personajelor.