,, Parintii ei nu au
avut niciodata masina, Sonia a ramas si acum un pieton convins. Daca intr-o zi nu
parcurge trei, patru kilometri, nu poate sa doarma. Pentru un om care merge
atat de mult, ar putea sa para ciudat ca evita drumurile
principale. Si totusi ea, ca un animal
nocturn, fortat sa circule la lumina zilei, in vazul lumii, a ales mereu sa se
strecoare pe strazile mici, preferand ocoluri nu totdeauna la indemana.
Alege si acum
astfel de drumuri - inguste, pustii- tocmai fiindca ele, precum niste buzunare
secrete, de interior, paralele cu drumurile larg croite, la vedere, alcatuite
confortabil pentru restul lumii, pentru tot restul lumii, sunt paralele cu
lumea insasi. Ceilalti oameni sunt niste spectatori care o paralizeaza.
Acum e convinsa ca
de lumea intreaga
fugea apucand mereu pe acea alee,
unde doar cainii de dupa garduri luau in seama zgomotul pasilor vreunui ratacit
de buna voie.
(Veronica Niculescu, Dormitorul de
iedera)
Exprimarea opiniei in
legatura cu mesajul fragmentului :
In opinia mea, mesajul
fragmentului citat este refuzul unor oameni de a se integra intr-o lume in care
nu
se regăsesc.
Un prim argument
relevant in sustinerea opiniei mele este placerea
Soniei de
a strabate orasul, dar de a evita locurile
aglomerate si strazile intens circulate. De fapt, umbletul ei nu este o simpla
plimbare, ci o
ratacire, un pelerinaj, o explorare a
misterului ascuns al orasului. Dorinta de necunoscut si de intimitate ii este
implinita de strazile laturalnice, care par a aminti de alcatuirea adanca a
sufletului nostru. Ele nu sunt simple "buzunare", ci unele de natura
interioara, niste spatii care seamana secretelor fiecaruia.
Un alt argument
semnificativ il constituie unicitatea acestui personaj,
surprinsa cu ajutorul comparatiei "ca un animal nocturn", care
sugereaza sensibilitatea si inadaptarea Soniei la lumea obisnuita din
sentimentul ca ceilalti nu o inteleg, dar si din teama de a le semana tuturor
celor care o inhiba, care
o "paralizeaza". Sonia recurge la autodefinire prin opozitie cu
ceilalti si alege un traseu atipic, mai putin vizibil tocmai pentru a fi ea
insasi. Sonia incepe sa se descopere pe sine prin negarea constrangerilor sociale sau a
solutiilor simple, simbolizate de drumurile largi si drepte. Ea intuieste ca nu tot
ceea ce se vede este si autentic.
In concluzie, consider ca asemenea fiinte
umane cu adevarat libere isi pot crea -in ciuda insingurarii voite -un univers
propriu, o lume paralela infinit mai frumoasa si mai adevarata decat viata
banala a majoritatii dintre noi.
Apartenența
fragmentului la opera epică
Opera
epica este creatia literara in proza sau in versuri in care autorul isi exprima
indirect anumite atitudini, convingeri sau sentimente prin intermediul
actiunii, al personajelor, al naratorului ca voce auctoriala specifica si al
celor trei moduri de expunere, respectiv naratiunea, descrierea si dialogul.
Ca in orice opera
epica, si in acest fragment se remarca prezenta
actiunii, plasata intr-un anumit
timp, neprecizat, si spatiul reprezentat
de mediul urban, la care participa un
singur personaj, Sonia. Ea
parcurge zilnic cel putin trei kilometri pe jos, dar nu pe arterele circulate
ale orasului, ci pe stradutele laturalnice. Firul epic, simplu, se
construieste pe continuitatea trecut -prezent, mentinuta de obiceiul constant
al personajului feminin de a colinda: "Sonia a ramas si acum un pieton
convins"; "Alege si acum astfel de drumuri()". Semnificativ este traseul ales, mai
putin expus vederii, care ofera indicii despre firea mai putin obisnuita a
protagonistei.
Actiunea
este prezentata cu ajutorul naratiunii ca mod dominant de expunere,
realizata la persoana a III-a, marca
specifica, de obicei, perspectivei
obiective a relatarii. In acest fragment, insa, naratorul isi tradeaza omniscienta prin capacitatea de a reda atat contextul exterior al actiunii
-deplasarea zilnica in spatiu - cat si cel interior
reprezentat de psihologia complexa a Soniei, de gandurile, sentimentele si
dorintele ei: "Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea ()".
Asadar, accentul cade pe analiza
psihologica de o mare finete a personajului iar actiunea propriu-zisa nu reprezinta decat un pretext pentru dezvaluirea
personalitatii acestuia.
Portretul
psihologic ca procedeu de caracterizare indirecta
se realizeaza prin actiuni, prin relatia
cu celelalte personaje si prin stilul indirect liber la care recurge
naratorul pentru a reda modul Soniei
de a gandi si de a simti. Actiunea, placerea de a hoinari, de a
explora stazile ascunse ale orasului, cascate ca niste brese in necunoscut, dezvaluie
atat spiritul de aventura, cat si inadaptarea la conventiile lumii obisnuite,
reprezentate simbolic de "strazile larg croite", concepute pentru
toti. Numai ca eroina refuza constient sa faca parte din marea masa. Traseul
ei, paralel cu cel comun, precum si adancirea opozitiei prin accentuare
("pentru restul lumii, pentru tot restul lumii") o transforma intr-o fiinta marginala,
care prefera izolarea decat sa se integreze intr-o lume in care nu regaseste
nimic din firea ei idealista. Asadar, relatia cu ceilalti, denumiti generic
"restul lumii", este marcata de o reactie ireductibila de respingere. Opozitia eu-lume se realizeaza si la
nivel stilistic prin contrastul dintre "animalul nocturn", care
traieste in dimensiunea propriei interioritati, si "lumina zilei",
echivalenta cu "vazul lumii", cu acea curiozitate colectiva
distructiva prin care intimitatea unui individ are intotdeauna de suferit.
Ideea de constrangere, redata cu ajutorul participiului "fortat",
reprezinta resortul de natura psihologica a tot ceea ce face Sonia, care, prin
umbletul ei, aparent simplu si plictisitor, evadeaza, opunand propria libertate
inertiei mediului social. Acest adevar este descoperit de ea insasi, gratie firii sale meditative, introspective:
"Acum e convinsa ca de lumea intreaga fugea, apucand mereu pe acea alee.”Doar
pe strazile laturalnice se poate feri de unda tractoare a celorlalti,
"spectatori care o paralizeaza". Sonia
este unul dintre acei ratacitori autentici a caror individualitate nu poate fi
circumscrisa de conventii si care isi fac din libertatea interioara un
principiu de existenta.
Prin prezenta
actiunii plasata intr-un anumit cadru
spatio-temporal, prin prezenta naratiunii si a naratorului omniscient, prin
personajul complex caracterizat, fragmentul citat din opera Dormitorul de
iedera scris
de Veronica Niculescu apartine operei
epice.
NARATOR
OMNISCIENT este
obiectiv,impersonal,povestește la persoana aIIIa, fără a se implica în faptele
prezentate,are acces la tot ce se întâmplă în carte,de la acțiuni la gândurile
personajelor.